Istoria gândirii economice · Nașterea economiei politice

Mercantilismul: bogăția înseamnă aur și argint?

Începător30 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Explici ce înțelegeau mercantiliștii prin bogăție și de ce urmăreau o balanță comercială favorabilă.
  • Calculezi soldul balanței comerciale și gradul de acoperire a importurilor prin exporturi.
  • Recunoști ideile mercantiliste în disputele comerciale de azi și explici de ce economiștii le critică.

Teorie

Ideea centrală: între secolele XVI și XVIII, mulți negustori, funcționari și sfetnici ai regilor din Europa credeau că o țară este bogată când are mult aur și argint. Ca să adune metale prețioase, țara trebuie să vândă străinilor mai mult decât cumpără de la ei. Statul are rolul să ajute acest lucru prin taxe, interdicții și privilegii.

Partea 1. Ce înseamnă mercantilism

Mercantilismul este ansamblul de idei și politici economice din Europa secolelor XVI–XVIII după care bogăția unei țări se măsoară prin cantitatea de aur și argint pe care o deține. Numele vine din latinescul mercator („negustor”), pentru că autorii lui se gândeau mai ales la comerț.

Mercantilismul nu a fost o școală cu un fondator și o carte de bază. A fost un mod de a gândi, comun multor autori din Anglia, Franța, Spania sau Țările de Jos. Ei aveau în comun patru idei:

  1. Bogăția înseamnă metale prețioase. Aurul și argintul plătesc armate, flote și funcționari.
  2. Balanța comercială trebuie să fie favorabilă. Exporturile trebuie să depășească importurile, ca diferența să intre în țară în aur.
  3. Protecționismul. Producătorii interni sunt apărați de concurența străină.
  4. Intervenția statului. Regele reglementează, acordă monopoluri și înființează manufacturi.

Primul val de mercantilism, numit uneori bulionism (de la bullion, „lingou”), interzicea direct ieșirea aurului din țară. Autorii de mai târziu au înțeles că aurul poate ieși temporar, dacă se întoarce înmulțit prin comerț.

Partea 2. Balanța comercială: regula în cuvinte și calculul

Balanța comercială compară ce vinde o țară străinilor (exporturi, E) cu ce cumpără de la ei (importuri, I).

Regula în cuvinte: soldul balanței este exporturile minus importurile.

Sold=E−I\text{Sold} = E - I

Dacă soldul este pozitiv, balanța este excedentară (favorabilă, pentru mercantiliști). Dacă este negativ, balanța este deficitară.

Un al doilea indicator arată ce parte din importuri este plătită din exporturi. Regula în cuvinte: împarți exporturile la importuri și înmulțești cu 100.

Ga=EI×100G_a = \frac{E}{I} \times 100

În exemplu: 500 : 400 × 100 = 125%. Peste 100% balanța este excedentară, sub 100% este deficitară.

Ideea seamănă cu bugetul unei familii: dacă încasezi mai mult decât cheltui, pui bani deoparte. Mercantiliștii au aplicat aceeași logică unei țări întregi. Mai jos vei vedea de ce comparația este înșelătoare.

Partea 3. Trei autori importanți

Antoine de Montchrestien (Franța) a publicat în 1615 „Tratat de economie politică” (Traicté de l’œconomie politique). El este primul care a folosit expresia economie politică, adică știința administrării bogăției unei țări întregi, nu doar a unei gospodării. Cuvântul „economie” venea din grecescul oikonomia, „administrarea casei”; Montchrestien l-a extins la stat (polis).

Thomas Mun (Anglia), negustor și director în Compania Indiilor de Est, a scris „Comoara Angliei prin comerțul exterior” (England’s Treasure by Forraign Trade), publicată în 1664, după moartea lui. Regula lui de bază: țara trebuie să vândă anual străinilor mai mult decât consumă de la ei. Mun apăra exportul de aur către Asia, dacă mărfurile aduse de acolo erau apoi revândute în Europa cu profit.

Jean-Baptiste Colbert a condus finanțele Franței sub Ludovic al XIV-lea (1665–1683). Politica lui, numită colbertism, a însemnat taxe vamale mari pe produsele străine, manufacturi regale (de exemplu, de tapiserii, oglinzi și postav), reguli stricte de calitate, companii comerciale cu monopol și o flotă puternică.

Partea 4. De ce reapar ideile mercantiliste azi

Economiștii de azi nu mai cred că aurul este bogăția unei țări. Totuși, unele idei mercantiliste revin în disputele comerciale: deficitul comercial este prezentat ca o „pierdere”, iar taxele vamale ca o metodă de a „aduce înapoi” fabrici și locuri de muncă. În martie 2018, de exemplu, Statele Unite au impus taxe vamale de 25% pe oțelul și de 10% pe aluminiul importat, iar mai mulți parteneri comerciali au răspuns cu taxe proprii.

Video

MERCANTILISM, Explained [AP Euro Review—Unit 3 Topic 4]

de Heimler's History

Se încarcă de pe YouTube

MERCANTILISM, Explained [AP Euro Review—Unit 3 Topic 4] · de Heimler's History · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Ce rol aveau coloniile în sistemul mercantilist? De ce era important pentru un regat să cumpere materii prime ieftine și să vândă produse finite scumpe?

Exemple grafice

Primul grafic urmărește exporturile și importurile regatului din exemplu timp de 10 ani, după ce regele a pus taxe vamale mari pe importuri în anul 3.

0150300450600012345678910AnulMonede de aur pe anExporturiImporturiTaxe vamale
Exemplu ipotetic. Până în anul 3, exporturile și importurile sunt egale, 400 de monede pe an. După taxele vamale, importurile scad la 300 de monede, iar exporturile cresc treptat până la 500 de monede în anul 10.
Vezi datele ca tabel
Exporturile și importurile unui regat, înainte și după taxele vamale
SerieAnulMonede de aur pe an
Exporturi0400
Exporturi3400
Exporturi5440
Exporturi7470
Exporturi10500
Importuri0400
Importuri3400
Importuri4300
Importuri10300
Taxe vamale3400

Distanța dintre cele două linii este soldul balanței comerciale. În anul 10 el este 500 − 300 = 200 de monede. Încearcă să calculezi soldul în anul 5 (440 − 300 = 140) și gradul de acoperire în același an (440 : 300 × 100 ≈ 147%).

Al doilea grafic arată stocul de aur al regatului: fiecare an cu sold pozitiv adaugă aur în vistierie.

06001.2001.8002.400012345678910AnulMonede de aur în vistierieStoc de aur
Exemplu ipotetic. Stocul pornește de la 1.000 de monede și rămâne constant până în anul 3. Apoi crește în fiecare an cu soldul balanței comerciale și ajunge la 2.155 de monede în anul 10.
Vezi datele ca tabel
Stocul de aur al regatului
SerieAnulMonede de aur în vistierie
Stoc de aur01.000
Stoc de aur31.000
Stoc de aur41.120
Stoc de aur51.260
Stoc de aur61.415
Stoc de aur71.585
Stoc de aur81.765
Stoc de aur91.955
Stoc de aur102.155

Ce să observi: pentru un mercantilist, linia care urcă înseamnă că regatul devine mai bogat. Întreabă-te însă: oamenii din regat au mai multă pâine, haine sau unelte? Aurul din vistierie nu se mănâncă și nu se poartă.

Concluzie: politica mercantilistă poate aduna aur, dar asta nu înseamnă automat un trai mai bun. Exact această confuzie dintre bani și bogăție va fi criticată de Adam Smith.

Aprofundare

Mecanismul care strică planul mercantilist

În 1752, filozoful scoțian David Hume a descris un mecanism numit ulterior „fluxul prețuri–monedă” (price-specie flow). Dacă o țară adună mult aur, în ea circulă mai mulți bani. Prețurile interne cresc. Mărfurile ei devin scumpe pentru străini, deci exporturile scad, iar mărfurile străine devin relativ ieftine, deci importurile cresc. Aurul începe să iasă din țară. Concluzia lui Hume: o balanță excedentară nu poate fi menținută la nesfârșit doar prin acumulare de aur.

Comerțul ca „joc cu sumă nulă”

Mercantiliștii vedeau comerțul ca pe o competiție în care câștigul unei țări este pierderea alteia. Dacă toată lumea ar urmări simultan exporturi mari și importuri mici, cineva tot ar trebui să aibă deficit, pentru că exporturile unei țări sunt importurile alteia. Economia clasică va arăta că, prin specializare, comerțul poate aduce câștig ambelor părți.

Ce nu era greșit

Nu toate ideile erau naive. Mercantiliștii au observat că industria și comerțul aduc mai multe venituri decât agricultura de subzistență, că o populație harnică este o resursă și că statul poate sprijini apariția unor industrii noi. Ideea protejării temporare a unei „industrii născânde” va fi reluată în secolul XIX de Friedrich List.

Caz real: Spania și aurul din America

În secolul XVI, cantități mari de argint și aur au intrat în Spania din coloniile americane. Spania avea, aparent, ce urmăreau mercantiliștii. Totuși, prețurile au crescut puternic în Spania și apoi în Europa, fenomen numit de istorici „revoluția prețurilor”. O mare parte din metalul prețios a plecat spre alte țări pentru a plăti mărfuri și războaie. Cazul arată că aurul acumulat nu înseamnă automat o economie productivă.

Mercantilismul azi

Excedentele comerciale mari, subvențiile la export, controlul strict al importurilor sau legarea taxelor vamale de „echilibrarea” balanței comerciale sunt numite uneori „neomercantilism”. Discuția de fond rămâne aceeași ca acum 400 de ani: un deficit comercial nu este automat o pierdere, iar taxele vamale protejează unii producători, dar scumpesc produsele pentru consumatori.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Ce însemna bogăția unei țări pentru mercantiliști?

Alege o singură variantă.

2. Un regat exportă mărfuri de 650 de monede și importă mărfuri de 500 de monede. Care este soldul balanței comerciale?

Scrie un număr.

monede

3. Cu aceleași cifre (exporturi 650, importuri 500), cât este gradul de acoperire a importurilor prin exporturi?

Scrie un număr.

%

4. Cine a folosit primul expresia „economie politică”?

Alege o singură variantă.

5. Care dintre următoarele măsuri sunt tipice colbertismului?

Alege toate variantele corecte.

6. Pentru Thomas Mun, orice ieșire de aur din țară era o pierdere și trebuia interzisă.

Alege o singură variantă.

7. După David Hume, ce se întâmplă dacă o țară adună foarte mult aur prin exporturi?

Alege o singură variantă.

8. De ce comparația „o țară e ca o familie care pune bani deoparte” este înșelătoare?

Alege o singură variantă.