Management · Funcțiile managementului în detaliu

Leadership și comunicare

Intermediar50 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Deosebești sursele de putere și stilurile de conducere și alegi stilul potrivit unei echipe și unei situații.
  • Descrii procesul de comunicare, rețelele de comunicare și dai un feedback util după modelul SBI.
  • Alegi un mod de gestionare a conflictului și găsești zona de acord dintr-o negociere simplă.

Teorie

Ideea centrală: leadershipul este capacitatea de a-i face pe alții să urmeze de bunăvoie o direcție, iar comunicarea este instrumentul prin care se întâmplă asta. Un manager poate avea o funcție înaltă, dar dacă nu știe să asculte, să explice și să rezolve conflicte, oamenii îl ascultă doar cât sunt obligați.

Partea 1. Sursele puterii

Puterea este capacitatea de a influența comportamentul altora. Psihologii John French și Bertram Raven (1959) au descris cinci surse:

SursaDe unde vineExemplu
LegitimăDin funcție„Sunt șeful de tură, eu fac programul.”
Prin recompensăDin dreptul de a da avantajeBonusuri, zile libere, proiecte bune
CoercitivăDin dreptul de a sancționaAvertismente, reținerea bonusului
Prin expertizăDin cunoștințeColegul care știe să repare espressorul
ReferențialăDin admirație și simpatieColega pe care toți o respectă

Primele trei vin cu postul; ultimele două sunt personale. Studiile arată că puterea prin expertiză și cea referențială produc implicare, în timp ce puterea coercitivă produce, în cel mai bun caz, supunere.

Partea 2. Stilurile de conducere

Kurt Lewin și colegii lui (1939) au comparat trei stiluri de conducere:

StilulCum decideCând mergeRiscul
AutoritarDecide singur și dă ordineCriză, echipă nouă, sarcini simple, termen scurtOamenii nu se implică; totul se oprește fără șef
Democratic (participativ)Consultă echipa, apoi decide sau decide împreună cu eaEchipe pregătite, probleme complexeDecizii mai lente
Laissez-faireLasă echipa să decidă aproape totExperți foarte autonomi și motivațiHaos și lipsă de direcție în echipe obișnuite

Între autoritar și laissez-faire nu sunt trei căsuțe, ci un continuum (Tannenbaum și Schmidt, 1958): de la „șeful decide și anunță”, la „șeful prezintă ideea și cere întrebări”, „șeful prezintă problema și cere sugestii”, până la „echipa decide în limitele stabilite”.

Grila managerială a lui Robert Blake și Jane Mouton (1964) privește stilul pe două axe, fiecare cu note de la 1 la 9: preocuparea pentru rezultate și preocuparea pentru oameni. Cinci stiluri tipice:

  • 1,1 – managementul sărăcit: puțină grijă pentru ambele; managerul face minimul;
  • 9,1 – autoritate și supunere: rezultate cu orice preț, oamenii sunt „resurse”;
  • 1,9 – clubul: atmosferă plăcută, dar rezultate slabe;
  • 5,5 – mijlocul drumului: compromis, rezultate și moral acceptabile;
  • 9,9 – managementul de echipă: rezultate mari obținute prin oameni implicați. Blake și Mouton îl considerau idealul.

Leadershipul situațional (Paul Hersey și Kenneth Blanchard) spune că stilul trebuie potrivit cu maturitatea angajatului (cât știe și cât vrea):

  1. angajat nou, nesigur → stil directiv: spui exact ce și cum;
  2. are voință, dar încă nu știe → stil de convingere: explici și susții;
  3. știe, dar e nesigur sau demotivat → stil participativ: decizi împreună, încurajezi;
  4. știe și vrea → stil de delegare: îi dai responsabilitatea.

Bass descrie patru componente, cunoscute ca „cei patru I”: influența idealizată (liderul e un model), motivația inspirațională (o viziune care dă sens), stimularea intelectuală (încurajează ideile noi și întrebările) și considerația individuală (se ocupă de fiecare om ca persoană). În practică, liderii buni le combină: tranzacțional pentru regulile de bază, transformațional pentru implicare.

Partea 3. Comunicarea în organizație

Procesul de comunicare are câteva elemente: emițătorul codifică o idee într-un mesaj, îl trimite pe un canal (vorbă, e-mail, ședință), receptorul îl decodifică și răspunde prin feedback. Tot ce deformează mesajul pe drum se numește zgomot: zgomot fizic, cuvinte de specialitate, grabă, emoții, prejudecăți.

Comunicarea organizațională are mai multe direcții:

  • descendentă (de la șef spre subordonați): sarcini, decizii, informații despre firmă;
  • ascendentă (de la subordonați spre șef): rapoarte, probleme, idei. Este cea mai fragilă: oamenii se tem să aducă vești proaste;
  • orizontală (între colegi de pe același nivel): coordonare între compartimente;
  • formală (pe canalele oficiale) și informală (pe „radio șanț”, prin discuții la cafea).

Cu cât grupul e mai mare, cu atât numărul de legături posibile crește mai repede decât numărul de oameni. Într-un grup în care fiecare vorbește cu fiecare, numărul de canale este:

K=n×(n−1)2K = \frac{n \times (n - 1)}{2}

Calcul: pentru 5 oameni, 5 × 4 : 2 = 10 canale; pentru 10 oameni, 10 × 9 : 2 = 45 de canale. De aceea, echipele mari au nevoie de reguli de comunicare (cine informează pe cine, ce ședințe, ce canale).

Partea 4. Feedbackul

Un feedback bun spune ce a mers sau nu a mers, astfel încât omul să poată repeta sau corecta. Un model simplu este SBI (Situație – Comportament – Impact):

  • Situația: „Ieri, la ședința cu clientul…”
  • Comportamentul (ce ai văzut sau auzit, nu o etichetă): „…ai întrerupt clientul de trei ori…”
  • Impactul: „…și el a părut iritat, iar noi nu am aflat ce voia de fapt.”

Apoi întrebi: „Cum ai văzut tu situația?” Regulile de bază: feedbackul se dă repede (nu după șase luni), specific, despre comportament, nu despre persoană („ai întârziat de trei ori săptămâna asta”, nu „ești neserios”), iar laudele, în public, criticile, între patru ochi.

Partea 5. Conflictele

Un conflict apare când două părți au interese, păreri sau obiective incompatibile. Nu e mereu rău: un conflict despre idei poate duce la decizii mai bune; un conflict despre persoane aproape mereu strică echipa. Kenneth Thomas și Ralph Kilmann (1974) descriu cinci moduri de a răspunde, după cât de mult urmărești propriul interes (asertivitate) și pe al celuilalt (cooperare):

ModulAsertivitateCooperareCând merge
CompetițiemaremicăDecizie urgentă, regulă de siguranță
ColaboraremaremareAmbele interese sunt importante și e timp de discuție
CompromismediemedieSoluție rapidă, acceptabilă pentru ambii
EvitaremicămicăProblema e minoră sau spiritele trebuie să se calmeze
AcomodaremicămareRelația contează mai mult decât subiectul

Partea 6. Negocierea

Negocierea este discuția prin care două părți cu interese parțial diferite caută un acord. Roger Fisher și William Ury („Getting to Yes”, 1981) au propus negocierea pe principii:

  1. separă oamenii de problemă: atacă problema, nu persoana;
  2. concentrează-te pe interese, nu pe poziții: „vreau 3.600 lei” este o poziție; „am nevoie să-mi acopăr rata la bancă” este un interes;
  3. inventează variante cu câștig pentru ambele părți înainte de a decide;
  4. folosește criterii obiective: prețuri de piață, evaluări, reguli.

Două noțiuni ajută la calcul:

  • BATNA (Best Alternative To a Negotiated Agreement) este cea mai bună alternativă dacă nu ajungi la acord. Ea stabilește prețul de rezervă: limita peste care (sau sub care) nu mai accepți.
  • Zona de acord posibil (ZOPA) este intervalul dintre prețul minim acceptat de vânzător și prețul maxim acceptat de cumpărător. Acordul e posibil doar dacă maximul cumpărătorului e cel puțin egal cu minimul vânzătorului.

Exemplu ipotetic: o cafenea negociază chiria unui spațiu. Proprietarul are o altă ofertă de 3.000 lei pe lună (BATNA lui), deci nu acceptă sub 3.000 lei. Cafeneaua are un alt spațiu la 3.400 lei, dar acela cere amenajări care costă echivalentul a 200 lei pe lună, deci alternativa o costă 3.600 lei. ZOPA: de la 3.000 la 3.600 lei, cu o lățime de 3.600 − 3.000 = 600 lei. Orice chirie din interval e mai bună pentru ambele părți decât lipsa acordului; negocierea decide doar unde, în interval, se oprește prețul.

Video

Kurt Lewin's Autocratic, Democratic & Laissez-Faire Leadership Styles

de BusinessAcademyOnline

Se încarcă de pe YouTube

Kurt Lewin's Autocratic, Democratic & Laissez-Faire Leadership Styles · de BusinessAcademyOnline · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Gândește-te la un profesor sau un antrenor pe care l-ai avut. Ce stil din clip folosea și cum reacționa grupul?

Exemple grafice

Primul grafic așază cele cinci stiluri ale grilei manageriale pe cele două axe.

02,557,510013579Preocuparea pentru rezultate (1–9)Preocuparea pentru oameni (1–9)1,1 Sărăcit9,1 Autoritate–supunere1,9 Club5,5 Mijlocul drumului9,9 Echipă
Axa orizontală: preocuparea pentru rezultate (1–9). Axa verticală: preocuparea pentru oameni (1–9). Stiluri: 1,1 sărăcit; 9,1 autoritate și supunere; 1,9 club; 5,5 mijlocul drumului; 9,9 echipă.
Vezi datele ca tabel
Grila managerială Blake–Mouton: cinci stiluri tipice
SeriePreocuparea pentru rezultate (1–9)Preocuparea pentru oameni (1–9)
1,1 Sărăcit11
9,1 Autoritate–supunere91
1,9 Club19
5,5 Mijlocul drumului55
9,9 Echipă99

Încearcă să-ți așezi un șef cunoscut pe grilă: îi pasă mai mult de rezultate sau de oameni? Ce ar trebui să schimbe ca să se apropie de 9,9?

Al doilea grafic arată formula canalelor de comunicare.

017,53552,57024681012Numărul de oameni din echipă (n)Număr de canaleCanale5 oameni: 1010 oameni: 45
Formula K = n × (n − 1) : 2. Valori: 2 oameni – 1 canal; 4 – 6; 6 – 15; 8 – 28; 10 – 45; 12 – 66.
Vezi datele ca tabel
Numărul de canale de comunicare, după mărimea echipei
SerieNumărul de oameni din echipă (n)Număr de canale
Canale21
Canale33
Canale46
Canale510
Canale615
Canale721
Canale828
Canale936
Canale1045
Canale1155
Canale1266
5 oameni: 10510
10 oameni: 451045

Ce vedem: dublarea echipei de la 5 la 10 oameni nu dublează canalele, ci le înmulțește de 4,5 ori (de la 10 la 45). Concluzie: echipele mari au nevoie de mai multă structură în comunicare; altfel informația se pierde, iar oamenii petrec tot mai mult timp doar ca să se țină la curent.

Aprofundare

Experimentul lui Lewin

În 1939, Kurt Lewin, Ronald Lippitt și Ralph White au observat grupuri de băieți de circa 10 ani, în cluburi de activități după școală, conduse de adulți care jucau pe rând cele trei stiluri. În grupurile conduse autoritar, băieții au produs mult cât liderul era de față, dar au oprit lucrul când acesta pleca și au arătat mai multă ostilitate. În grupurile democratice, producția a fost puțin mai mică, dar munca a continuat și fără lider, iar atmosfera a fost cea mai bună. Grupurile laissez-faire au făcut cel mai puțin. Studiul a fost mic și făcut cu copii, dar a deschis cercetarea modernă a leadershipului.

Un mit despre comunicarea nonverbală

Se repetă des că „doar 7% din comunicare sunt cuvintele, 38% tonul și 55% limbajul corpului”. Cifrele vin din experimentele lui Albert Mehrabian din anii 1960, dar ele priveau o situație îngustă: cum judecăm sentimentele cuiva când cuvintele și tonul se contrazic. Mehrabian însuși a avertizat că rezultatele nu se aplică oricărei comunicări. Concluzia corectă e mai modestă: când cuvintele și tonul nu se potrivesc, oamenii tind să creadă tonul.

Comunicarea ascendentă și „efectul MUM”

Cercetătorii au observat că oamenii evită să transmită vești proaste (keep Mum about Undesirable Messages, „efectul MUM”). Pentru un manager, asta înseamnă că problemele ajung la el târziu și îndulcite. Remediile: reacție calmă la veștile proaste, întrebări deschise („ce nu merge?”), canale anonime pentru semnale de alarmă.

Negocierea: ancorarea

Prima ofertă dintr-o negociere funcționează ca o ancoră (biasul din lecția despre decizie): cealaltă parte își ajustează contraoferta pornind de la ea. Dacă îți cunoști bine prețul de rezervă și piața, a face prima ofertă te poate avantaja. Dacă nu, e mai sigur să afli întâi poziția celuilalt.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Colegii o ascultă pe Maria pentru că este cea mai bună la repararea utilajelor, deși nu are nicio funcție de conducere. Ce sursă de putere are?

Alege o singură variantă.

2. Într-o situație de urgență, cu o echipă nouă și puțin timp, ce stil de conducere este de obicei cel mai potrivit?

Alege o singură variantă.

3. Pe grila Blake–Mouton, un manager care obține rezultate mari prin oameni implicați are stilul...

Alege o singură variantă.

4. Ce face un lider transformațional, spre deosebire de unul tranzacțional?

Alege o singură variantă.

5. Câte canale de comunicare există într-o echipă de 8 oameni în care fiecare poate vorbi cu fiecare?

Scrie un număr.

canale

6. Care dintre următoarele este un feedback formulat corect după modelul SBI?

Alege o singură variantă.

7. Doi colegi se ceartă pe o problemă minoră, iar spiritele sunt încinse. Ce mod de gestionare a conflictului se potrivește pe moment?

Alege o singură variantă.

8. Vânzătorul unei mașini nu acceptă sub 20.000 lei, iar cumpărătorul poate plăti cel mult 23.500 lei. Cât de largă este zona de acord posibil (ZOPA), în lei?

Scrie un număr.

lei