Cum se stabilește prețul? Echilibrul pieței, șocuri și plafonarea prețului

Teorie

Avem acum cele două părți ale pieței. Cumpărătorii vor mai mult când prețul e mic, iar vânzătorii oferă mai mult când prețul e mare. Rămâne întrebarea centrală: la ce preț se întâlnesc?

De ce tinde piața spre echilibru

Dacă prețul este prea mare, vânzătorii oferă mai mult decât vor cumpărătorii. Apare un surplus de marfă (exces de ofertă). Vânzătorii, ca să scape de stoc, reduc prețul.
Dacă prețul este prea mic, cumpărătorii vor mai mult decât se oferă. Apare un deficit (exces de cerere). Cumpărătorii concurează între ei și prețul urcă.

Presiunea asta continuă până când cantitățile se egalează. La echilibru nu are cine să mai împingă prețul în vreo direcție.

Șocuri de cerere și de ofertă

Piața rămâne în echilibru până când se întâmplă ceva care deplasează una dintre curbe. Numim asta un șoc. Se aplică regulile din lecțiile anterioare: mai întâi decizi ce curbă se deplasează și în ce direcție, apoi citești noul echilibru.

Ce se întâmplă	Curba deplasată	Preț	Cantitate
Cererea crește (ex. venit)	Cerere spre dreapta	crește	crește
Cererea scade	Cerere spre stânga	scade	scade
Oferta crește (ex. tehnologie)	Ofertă spre dreapta	scade	crește
Oferta scade (ex. costuri)	Ofertă spre stânga	crește	scade

Când se deplasează ambele curbe deodată, efectul asupra unei mărimi este clar, iar asupra celeilalte depinde de mărimea deplasărilor.

Plafon și podea de preț

Uneori statul impune prețul.

Exemple grafice

Piața din exemplu are cererea $Q_d = 100 - 2P$ și oferta $Q_s = 10 + P$ . Echilibrul este la $P^* = 30$ lei și $Q^* = 40$ unități.

Exemplu ipotetic. Curbele se intersectează în E: la 30 lei se cer și se oferă exact 40 de unități.

Vezi datele ca tabel

Echilibrul pieței
Serie	Cantitate	Preț (lei)
Cerere	0	50
Cerere	100	0
Ofertă	10	0
Ofertă	60	50
E (40; 30)	40	30

Cu un plafon de 20 de lei, cantitatea cerută este $100 - 2 \cdot 20 = 60$ , iar cea oferită este $10 + 20 = 30$ . Deficitul este de 30 de unități, iar piața tranzacționează doar 30. Cu o podea de 40 de lei, se cer 20 de unități și se oferă 50, deci surplusul este de 30 de unități.

Exemplu ipotetic. La plafonul de 20 lei se cer 60 de unități, dar se oferă doar 30. Diferența de 30 de unități este deficitul.

Vezi datele ca tabel

Plafon de preț sub echilibru
Serie	Cantitate	Preț (lei)
Cerere	0	50
Cerere	100	0
Ofertă	10	0
Ofertă	60	50
Plafon 20 lei	0	20
Plafon 20 lei	100	20
Se oferă 30	30	20
Se cer 60	60	20

Acum încearcă tu. Alege scenariile presetate sau schimbă valorile și urmărește cum se mișcă echilibrul. Adresa paginii se actualizează, așa că poți trimite altcuiva scenariul tău.

Scenarii presetate

Curbele inițiale

a: cerere la preț 0

Qd = a − b·P

b: sensibilitatea cererii

cu cât scade Qd când P crește cu 1

c: ofertă la preț 0

Qs = c + d·P

d: sensibilitatea ofertei

cu cât crește Qs când P crește cu 1

Șocuri

Șoc de cerere (deplasarea lui a)

pozitiv: cererea crește

Șoc de ofertă (deplasarea lui c)

negativ: oferta scade

Intervenție asupra prețului

Tip

Arată surplusul consumatorului și al producătorului (la echilibrul după șoc)

Preț de echilibru P*

30 lei

Cantitate de echilibru Q*

Cerere
Ofertă

Prețul pe axa verticală, cantitatea pe cea orizontală. Curbele punctate sunt cele inițiale; cele pline, după șoc. Cercul marchează echilibrul.

Vezi datele ca tabel

Cerere și ofertă
Situație	Preț	Cantitate
Echilibru inițial	30	40

Curba cererii este trasată ca preț în funcție de cantitate, după convenția din economie. Axele se scalează automat.

Instrument educațional. Nu include impozite, comisioane sau situația ta personală.

Aprofundare

Derivarea echilibrului

Pentru cererea $Q_d = a - bP$ și oferta $Q_s = c + dP$ , echilibrul cere $Q_d = Q_s$ :

a - bP^* = c + dP^*

Rezolvând în raport cu $P^*$ :

P^* = \frac{a - c}{b + d}

Înlocuind în cerere obținem cantitatea:

Q^* = a - bP^* = \frac{ad + bc}{b + d}

Pentru exemplul din lecție ( $a = 100$ , $b = 2$ , $c = 10$ , $d = 1$ ): $P^* = \dfrac{90}{3} = 30$ și $Q^* = 100 - 2 \cdot 30 = 40$ .

Efectul unui șoc

Dacă $a$ crește cu $\Delta a$ (cerere mai mare), prețul crește cu:

\Delta P^* = \frac{\Delta a}{b + d}

Cu cât curbele sunt mai „plate” (b și d mari), cu atât prețul se schimbă mai puțin, iar cantitatea mai mult.

Surplusul consumatorului și al producătorului

Surplusul consumatorului este diferența dintre cât ar fi dispuși să plătească cumpărătorii și cât plătesc de fapt. Pe grafic este aria de sub curba cererii și deasupra prețului. Surplusul producătorului este diferența dintre prețul încasat și cel minim pe care l-ar accepta vânzătorii, adică aria de sub preț și deasupra curbei ofertei.

Pentru cererea liniară, surplusul consumatorului la echilibru este aria unui triunghi:

SC = \frac{Q^{*2}}{2b}

În exemplul nostru: $SC = \dfrac{40^2}{2 \cdot 2} = 400$ . Curba ofertei atinge prețul zero la $Q = 10$ , deci surplusul producătorului este un dreptunghi ( $10 \times 30 = 300$ ) plus un triunghi ( $\tfrac{1}{2} \cdot 30 \cdot 30 = 450$ ), adică 750. Cifrele sunt în unități monetare ipotetice.

Un plafon sau o podea reduc surplusul total, pentru că unele tranzacții avantajoase pentru ambele părți nu mai au loc. Pierderea se numește pierdere netă (în engleză, deadweight loss).

Limite

Modelul presupune concurență, adică mulți cumpărători și vânzători mici, care nu pot influența prețul.
Liniaritatea este o simplificare. Curbele reale sunt de obicei curbe.
Plafoanele nu au numai efecte negative în discuția publică: pot proteja anumite grupuri pe termen scurt, dar au costuri pe termen lung. Evaluarea unei politici cere și date, nu doar modelul.

Teorie

De ce tinde piața spre echilibru

Șocuri de cerere și de ofertă

Plafon și podea de preț

Exemple grafice

Aprofundare

Derivarea echilibrului

Efectul unui șoc

Surplusul consumatorului și al producătorului

Limite

Quiz