Productivitatea

Teorie

Partea 1. Ce este productivitatea

Aceeași cantitate de muncă, capital sau teren poate aduce rezultate foarte diferite, în funcție de cât de bine sunt folosite. Productivitatea măsoară exact acest lucru.

Productivitatea contează pentru că leagă direct lecțiile anterioare: progresul tehnic calitativ (lecția 1) se vede, în cifre, printr-o productivitate mai mare, iar o productivitate mai mare înseamnă, de regulă, un cost mediu mai mic (lecția 2) — aceleași cheltuieli fixe se împart la o producție mai mare.

Partea 2. Formele productivității

Productivitatea se calculează, mai întâi, separat, pentru fiecare factor de producție — se numește productivitate parțială.

$$W_l = \frac{Q}{L} \qquad W_k = \frac{Q}{K} \qquad W_p = \frac{Q}{P}$$

unde $L$ este cantitatea de muncă folosită, $K$ este capitalul folosit, iar $P$ este resursa naturală (pământul) folosită.

Pe lângă productivitățile parțiale, există și una care combină toți factorii:

$$W_g = \frac{Q}{L + K + P}$$

Partea 3. Indicele productivității

Firmele nu sunt interesate doar de nivelul productivității, ci și de cum evoluează ea în timp.

$$I_w = \frac{W_1}{W_0} \times 100$$

unde $W_1$ este productivitatea din perioada curentă, iar $W_0$ este productivitatea din perioada de bază.

Partea 4. Productivitatea marginală

O ultimă întrebare importantă: cât aduce în plus un singur lucrător suplimentar, ceilalți factori rămânând neschimbați?

$$W_{mg} = \frac{\Delta Q}{\Delta L}$$

De regulă, pe măsură ce adaugi tot mai multe unități dintr-un factor (de exemplu, tot mai mulți lucrători la aceleași utilaje), producția suplimentară adusă de fiecare unitate nouă tinde, la un moment dat, să scadă — acesta este fenomenul de randamente descrescătoare, aceeași idee pe care ai întâlnit-o, sub altă formă, la costul marginal.

Video

Productivity

de Economics for Everyone (Universitatea din Chicago)

Pornește video

Se încarcă de pe YouTube

Productivity · de Economics for Everyone (Universitatea din Chicago) · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Profesorul arată că firme din aceeași industrie pot avea productivități foarte diferite. Ce explicații dă pentru aceste diferențe și cum se leagă ele de productivitatea totală a factorilor din Aprofundare?

Exemple grafice

Exemplul de mai jos arată producția unui mic atelier, pe măsură ce adaugă tot mai mulți lucrători la același număr de utilaje — factorul capital rămâne fix.

Vezi datele ca tabel

Productivitatea medie și cea marginală a muncii, la un atelier

Serie	Lucrători (L)	Bucăți pe lucrător
Productivitate medie (Wl)	1	10
Productivitate medie (Wl)	2	11
Productivitate medie (Wl)	3	10,67
Productivitate medie (Wl)	4	10
Productivitate medie (Wl)	5	9
Productivitate medie (Wl)	6	8
Productivitate marginală (Wmg)	1,5	12
Productivitate marginală (Wmg)	2,5	10
Productivitate marginală (Wmg)	3,5	8
Productivitate marginală (Wmg)	4,5	5
Productivitate marginală (Wmg)	5,5	3

Încearcă să găsești pe grafic zona în care productivitatea marginală este peste cea medie — observă că, exact acolo, productivitatea medie încă mai crește (de la 1 la 2 lucrători). După ce productivitatea marginală scade sub cea medie, media începe și ea să scadă.

Concluzie: câtă vreme fiecare lucrător nou aduce mai mult decât media curentă, media crește; când lucrătorul nou aduce mai puțin decât media, media scade — exact ca la relația dintre costul marginal și costul mediu din lecția anterioară.

Aprofundare

Productivitatea marginală ca derivată

La fel ca la costul marginal, formula $W_{mg} = \Delta Q / \Delta L$ folosește o variație finită. Pentru o variație infinit de mică, productivitatea marginală se scrie ca derivată:

$$W_{mg} = \frac{dQ}{dL}$$

Aceasta este forma folosită în teoria producției pentru a descrie precis panta funcției de producție într-un punct.

Productivitatea totală a factorilor: o variantă mai riguroasă

Suma simplă $L + K + P$ din formula productivității globale funcționează doar ca simplificare didactică. În analiza economică reală, factorii de producție se combină printr-o medie ponderată (de obicei geometrică), în care fiecare factor contează proporțional cu importanța lui în producție. Rezultatul se numește productivitatea totală a factorilor (PTF, în engleză total factor productivity, TFP) și este indicatorul folosit, de exemplu, în rapoartele OECD despre productivitate, pentru a compara eficiența economiilor între ele, dincolo de simpla creștere a cantității de muncă sau capital folosite.

Un caz real: încetinirea creșterii productivității

Rapoartele OECD despre productivitate arată că, în majoritatea economiilor dezvoltate, ritmul de creștere a productivității muncii a încetinit în ultimele decenii, față de perioada de după al Doilea Război Mondial. Explicațiile propuse de economiști includ scumpirea cercetării (vezi lecția 1), o parte tot mai mare a economiei mutată spre servicii (unde câștigurile de productivitate sunt, de regulă, mai greu de obținut decât în industrie) și o difuzare mai lentă a tehnologiilor noi către firmele mici.

Limite

• Formula productivității globale din Baza lecției este o simplificare didactică; varianta riguroasă (PTF) cere date și metode statistice mai complexe.
• Productivitatea marginală presupune că doar un factor se schimbă, ceilalți rămânând constanți — o simplificare utilă pentru analiză, dar rar întâlnită exact așa în realitate.
• O productivitate mai mare a muncii nu înseamnă automat salarii mai mari pentru lucrători; legătura dintre productivitate și salarii depinde și de alți factori (negociere, concurență pe piața muncii, reglementări).