Banii

Teorie

Partea 1. De la troc la bani

De mii de ani, oamenii schimbă între ei ce produc. Înainte de a exista monedă, schimbul se făcea prin troc: un bun sau un serviciu era dat direct în schimbul altui bun sau serviciu, fără bani.

Trocul are o problemă mare: cere dubla coincidență a dorințelor — cel care are grâu și vrea încălțăminte trebuie să găsească exact un cizmar care vrea grâu, la momentul și în cantitatea potrivită. Pe lângă asta, unele bunuri (o vacă) nu se împart ușor pentru schimburi mărunte, iar altele (fructele) nu se păstrează mult timp pentru schimburi viitoare. Aceste limite au împins societățile spre un bun acceptat de toți, folosit ca intermediar la orice schimb: banii.

Partea 2. Funcțiile banilor

Pe lângă rolul de etalon al valorii, banii mai îndeplinesc încă trei funcții:

• Mijloc de schimb: se dau la cumpărare și se primesc la vânzare, în locul trocului direct. Oricine îi acceptă, pentru că știe că îi poate folosi mai departe, la orice alt schimb.
• Mijloc de plată: sting o datorie sau o obligație, chiar și atunci când plata nu are loc în același moment cu primirea bunului, de exemplu la plata unei facturi sau a unui salariu.
• Mijloc de rezervă: pot fi păstrați pentru mai târziu, pentru că, spre deosebire de fructe sau lapte, nu se strică; îți păstrează, aproximativ, puterea de cumpărare de la o zi la alta.

Partea 3. Banii universali

Într-o economie, banii sunt acceptați pentru că legea îi recunoaște și pentru că toată lumea are încredere că ceilalți îi vor accepta la rândul lor. Când o monedă este acceptată și dincolo de granițele unei singure țări, vorbim despre bani universali: o monedă (sau, în trecut, un bun precum aurul) folosită ca etalon și ca mijloc de schimb în comerțul dintre țări diferite, nu doar în interiorul uneia singure. Astăzi, câteva monede naționale sunt folosite pe scară largă și în comerțul și rezervele altor țări, alături de propria lor monedă.

Partea 4. Masa monetară și ce o influențează

Suma tuturor banilor aflați în economie la un moment dat se numește masă monetară.

Masa monetară nu este o cifră aleasă la întâmplare: ea trebuie să fie potrivită cu nevoile economiei. Trei factori arată cât de mulți bani sunt necesari:

• viteza de rotație a banilor — de câte ori se folosește, în medie, aceeași unitate monetară pentru tranzacții într-o perioadă; dacă banii circulă mai repede, este nevoie de mai puțini bani pentru același volum de schimburi;
• prețul — nivelul general al prețurilor bunurilor și serviciilor; prețuri mai mari cer mai mulți bani pentru aceleași cantități cumpărate;
• cantitatea de bunuri — cât se produce și se vinde efectiv în economie; mai multe bunuri și servicii cer mai mulți bani pentru a fi cumpărate.

Relația exactă dintre acești trei factori și masa monetară este exprimată printr-o formulă, prezentată în Aprofundare.

Partea 5. Puterea de cumpărare

Formula ei, Pcb=1/P, este explicată în Aprofundare, dar ideea este simplă: dacă prețurile se dublează, puterea de cumpărare a unei sume fixe se înjumătățește.

Puterea de cumpărare este stabilă atât timp cât prețurile nu variază mult. Inflația (creșterea generală a prețurilor) o erodează, iar deflația (scăderea generală a prețurilor) o crește, dar poate încetini economia, pentru că oamenii amână cumpărăturile, așteptând prețuri și mai mici. De aceea, băncile centrale urmăresc, de regulă, o inflație mică și previzibilă.

Un alt aspect al banilor este convertibilitatea: capacitatea unei monede de a fi schimbată liber, fără restricții administrative, pe altă monedă, la cursul de schimb stabilit de piață. O monedă convertibilă face comerțul și călătoriile în afara țării mult mai simple, pentru că cei din alte țări pot obține și folosi acea monedă cu încredere.

Video

Money and Finance: Crash Course Economics #11

de CrashCourse

Pornește video

Se încarcă de pe YouTube

Money and Finance: Crash Course Economics #11 · de CrashCourse · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Notează ce funcții ale banilor sunt menționate în clip și compară-le cu cele patru funcții explicate în lecție.

Exemple grafice

Graficul arată puterea de cumpărare (Pcb) pentru diferite niveluri ale prețurilor (P), indexate față de un an de bază în care P=100 și Pcb=100.

Vezi datele ca tabel

Puterea de cumpărare, pe măsură ce cresc prețurile

Serie	Nivelul prețurilor (P, an de bază = 100)	Puterea de cumpărare (Pcb, an de bază = 100)
Pcb = 100/P	50	200
Pcb = 100/P	80	125
Pcb = 100/P	100	100
Pcb = 100/P	125	80
Pcb = 100/P	150	67
Pcb = 100/P	200	50
P=100, Pcb=100	100	100
P=150, Pcb=67	150	67

Încearcă să găsești pe grafic cât ajunge Pcb atunci când prețurile se dublează față de anul de bază, adică P=200.

Concluzie: relația este invers proporțională (Pcb=1/P), dar nu simetrică în procente — o creștere de preț înseamnă mereu o scădere a puterii de cumpărare, însă scăderea lui Pcb, în procente, este mai mică decât creșterea lui P (de exemplu, +50% la preț înseamnă doar −33% la puterea de cumpărare).

Aprofundare

Ecuația cantitativă a banilor: MV=PY

Relația dintre masa monetară și cei trei factori din Partea 4 se scrie:

$$MV = PY$$

unde $M$ este masa monetară, $V$ este viteza de rotație a banilor, $P$ este nivelul prețurilor, iar $Y$ este cantitatea de bunuri și servicii produse (venitul real). Partea stângă ($MV$) arată câți bani circulă și de câte ori se refolosesc; partea dreaptă ($PY$) arată valoarea totală a bunurilor cumpărate. Cele două trebuie să fie egale, pentru că fiecare leu cheltuit pe ceva este, în același timp, un leu încasat de altcineva.

De aici rezultă câtă masă monetară este necesară:

$$M = \frac{PY}{V}$$

Exemplu de calcul. Dacă $P=2$, $Y=600$ și $V=3$, atunci:

$$M = \frac{2 \cdot 600}{3} = 400$$

Dacă cantitatea de bunuri $Y$ crește, iar $V$ rămâne la fel, este nevoie de o masă monetară mai mare ca să susțină aceleași prețuri; dacă în schimb crește doar $M$, fără ca $Y$ să crească, formula arată că trebuie să crească $P$ — adică apare inflație.

Puterea de cumpărare, în formulă

$$Pcb = \frac{1}{P}$$

unde $P$ este nivelul prețurilor, exprimat ca indice față de un an de bază (an de bază = 1, sau 100 dacă se lucrează cu procente). Exemplu de calcul: dacă prețurile cresc cu 25% față de anul de bază, $P=1{,}25$, atunci:

$$Pcb = \frac{1}{1{,}25} = 0{,}8$$

adică puterea de cumpărare a scăzut cu 20%.

Convertibilitate deplină și limitată

Convertibilitatea poate fi deplină (moneda se schimbă liber pentru orice scop: comerț, investiții, economisire) sau limitată, de exemplu doar pentru operațiuni curente precum plata importurilor, nu și pentru mutarea liberă a capitalului dintr-o țară în alta. Multe țări trec, în timp, de la o convertibilitate limitată spre una tot mai largă, pe măsură ce cresc încrederea în monedă și stabilitatea economică.

Un caz real: de la etalonul aur la banii fiat

Multă vreme, monedele multor țări au fost legate direct sau indirect de aur (etalonul aur), care juca și rolul de bani universali în comerțul internațional. Legătura oficială dintre dolarul american și aur s-a rupt în 1971, iar de atunci majoritatea monedelor lumii sunt bani fiat: nu sunt garantate cu aur sau alt bun, ci au valoare pentru că statul le recunoaște ca mijloc legal de plată, iar oamenii au încredere că vor fi acceptate mai departe.

Limite

• Ecuația MV=PY presupune că se cunosc $V$ și $Y$; pe termen scurt ele se consideră, adesea, aproximativ constante, dar în realitate se schimbă și ele.
• Băncile centrale grupează masa monetară în mai multe agregate (de exemplu numerar plus depozite la vedere, apoi și depozite la termen), nu într-o singură cifră.
• Formula Pcb=1/P presupune un singur nivel de preț pentru toată economia; în realitate, prețurile cresc diferit de la un bun la altul.