Proprietatea și formele sale

Teorie

Partea 1. Ce este proprietatea

Orice bun folosit în activitatea economică aparține cuiva: unei persoane, unei firme, unei comunități sau statului. Legătura dintre un titular și un bun al său poartă numele de proprietate.

Proprietatea nu înseamnă doar „a avea” un lucru, ci un ansamblu de drepturi recunoscute de lege față de acel lucru. De aceea, ea poate fi împărțită între mai multe persoane, așa cum se vede mai jos, la atribute.

Partea 2. Formele proprietății

După cine este titularul dreptului, proprietatea îmbracă mai multe forme.

Proprietatea privată poate fi, la rândul ei, individuală (a unei singure persoane) sau asociativă (a mai multor persoane sau firme care dețin împreună un bun, ca acționarii unei societăți).

Partea 3. Atributele proprietății

Dreptul de proprietate nu este un bloc unic: el se descompune în mai multe atribute, adică drepturi mai mici, pe care proprietarul le poate exercita el însuși sau le poate ceda, pentru o vreme, altcuiva.

Cele trei atribute nu aparțin mereu aceleiași persoane. Proprietarul deplin le are pe toate trei (posesie, folosință, dispoziție). Dacă cedează cuiva doar posesia și folosința, păstrându-și dispoziția, rămâne cu ceea ce se numește nudă proprietate, iar cealaltă persoană devine uzufructuar — adică exercită, ea, un drept care reunește exact atributele cedate.

Partea 4. Libera inițiativă

Forma dominantă de proprietate dintr-o economie influențează cât de liberi sunt oamenii să înceapă singuri o activitate economică.

Libera inițiativă se sprijină pe proprietatea privată: cineva pornește o afacere pentru că poate deține și dispune de resursele și de câștigul ei. Ea se manifestă, de exemplu, prin: înființarea unei firme noi; alegerea liberă a domeniului de activitate și a clienților; stabilirea propriilor prețuri și produse, în limitele legii și ale concurenței; angajarea de personal și investirea profitului obținut, la alegerea proprietarului. Statul poate limita libera inițiativă doar prin reguli generale (autorizații, norme de siguranță, protecția mediului sau a consumatorilor), nu prin interzicerea ei.

Video

Cultură și educație financiară – Episodul 3. Proprietatea

de sidor daniel

Pornește video

Se încarcă de pe YouTube

Cultură și educație financiară – Episodul 3. Proprietatea · de sidor daniel · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Notează ce exemple de proprietate și de atribute ale ei apar în clip și dacă se potrivesc cu definițiile din lecție.

Exemple grafice

Cele trei atribute clasice ale proprietății depline — posesia, folosința și dispoziția — nu aparțin mereu unei singure persoane. Cu cât cineva deține mai multe dintre ele, cu atât controlul lui asupra bunului este mai mare.

Vezi datele ca tabel

Numărul de atribute deținute și gradul de control asupra bunului

Serie	Numărul de atribute deținute (din trei: posesie, folosință, dispoziție)	Gradul de control asupra bunului
Control după atribute	0	0
Control după atribute	3	10
Nudul proprietar	1	3
Uzufructuarul	2	7
Proprietarul deplin	3	10

Ce vedem în grafic:

• Cu cât un titular deține mai multe atribute, cu atât controlul lui asupra bunului este mai mare.
• Nudul proprietar are un singur atribut (dispoziția), dar nu poate folosi curent bunul, de aceea controlul lui zilnic este redus.
• Uzufructuarul, deși nu este proprietar deplin, are un control ridicat asupra folosirii zilnice a bunului, pentru că deține posesia și folosința.
• Doar proprietarul deplin adună toate cele trei atribute și, cu ele, controlul cel mai mare.

Încearcă să te gândești la un bun (casă, mașină, teren) și la cine ar deține fiecare atribut dacă ar fi închiriat, moștenit cu uzufruct sau vândut cu toate drepturile.

Concluzie: proprietatea deplină înseamnă deținerea tuturor celor trei atribute clasice; când ele se împart între persoane diferite, fiecare are un control parțial asupra aceluiași bun.

Aprofundare

Dezmembrămintele dreptului de proprietate

Când posesia și folosința se despart de dispoziție, spunem că dreptul de proprietate este dezmembrat. Nuda proprietate (doar dispoziția) și uzufructul (posesia și folosința) sunt cele mai cunoscute dezmembrăminte. Împreună, nuda proprietate și uzufructul formează din nou proprietatea deplină: dacă uzufructuarul renunță la drept sau moare, proprietarul redevine proprietar deplin, fără niciun act suplimentar.

Un caz frecvent: uzufructul viager la moștenire

O situație obișnuită este cea în care un părinte transmite unui copil nuda proprietate asupra unei locuințe (de exemplu, printr-o donație), dar își păstrează uzufructul viager, adică dreptul de a locui acolo sau de a o închiria cât timp trăiește. Copilul devine proprietar din punct de vedere legal, dar nu poate folosi sau închiria singur locuința cât timp părintele trăiește și își exercită uzufructul. Această lecție oferă doar explicația economică, nu una juridică completă.

Limitele liberei inițiative

Libera inițiativă nu înseamnă absența oricărei reguli. Statele democratice impun, de regulă, reguli generale, valabile pentru toți: autorizații de funcționare, norme de siguranță și igienă, protecția mediului, protecția consumatorilor și reguli fiscale. Constituția României garantează dreptul de proprietate privată și libertatea economică, ca principii generale. Diferența dintre o economie de piață și una de comandă nu este dacă există reguli, ci cât de multe și cât de detaliate sunt ele, și cine ia decizia de a produce.

Limite ale modelului

• Graficul din secțiunea anterioară este o simplificare didactică: „gradul de control” nu se măsoară, în realitate, cu o cifră unică.
• Formele de proprietate cooperatistă sau obștească (deținute și administrate în comun de un grup, fără a fi nici pur private, nici de stat) nu sunt tratate aici, deși există în practică.
• Regulile exacte privind proprietatea și dezmembrămintele ei diferă de la o țară la alta și se pot schimba; explicațiile de mai sus sunt generale, nu sfat juridic.