Piețe financiare · Bani, bănci și burse

Piața monetară: cum se creează banii și cât costă ei

Intermediar40 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Explici cine cere și cine oferă monedă, ce operații au loc pe piața monetară și ce factori cresc sau reduc masa monetară.
  • Arăți cum un credit devine sursa altor credite și calculezi multiplicatorul banilor de cont (Mc = 1/r).
  • Calculezi dobânda simplă și compusă, câștigul bancar, profitul bancar și rata lui, și legi dobânda nominală de cea reală.

Teorie

Partea 1. Ce este piața monetară

În lecția „Banii” ai văzut ce sunt banii și ce este masa monetară. Acum privești banii ca pe o marfă care se cere și se oferă, la fel ca oricare alta.

Cererea de monedă vine de la cei care au nevoie de bani: gospodăriile (pentru cumpărături, pentru neprevăzut sau ca să aștepte o ocazie bună), firmele (salarii, materii prime, investiții), statul (acoperirea deficitului bugetar) și chiar băncile care au nevoie temporar de lichidități.

Oferta de monedă vine de la cei care pun bani în circulație: banca centrală (în România, Banca Națională a României), care emite numerarul și banii de rezervă ai băncilor, băncile comerciale, care creează monedă scripturală (bani în conturi) când acordă credite, și alte instituții financiare care dau împrumuturi.

Pe piața monetară au loc, în principal, aceste operații:

  • atragerea de depozite și acordarea de credite pe termen scurt;
  • piața interbancară, unde băncile își împrumută bani între ele pe perioade scurte, de la o zi la câteva luni;
  • operațiunile de open-market, prin care banca centrală cumpără sau vinde titluri de stat;
  • refinanțarea, prin care banca centrală împrumută băncile comerciale;
  • operațiunile valutare, adică vânzarea și cumpărarea de valută;
  • emiterea și tranzacționarea de titluri de stat pe termen scurt (certificate de trezorerie).

Partea 2. Cum crește masa monetară

Masa monetară crește, în primul rând, pentru că economia are nevoie de mai mulți bani: se produc și se vând mai multe bunuri, firmele și gospodăriile cer mai multe credite, iar statul are nevoie de finanțare. Ea mai poate crește și pentru că banca centrală decide să pună mai mulți bani în circulație.

Cele mai importante operații prin care crește masa monetară sunt:

  • acordarea de credite de către băncile comerciale: fiecare credit nou apare ca bani noi în contul celui care l-a primit;
  • cumpărarea de titluri de stat de către banca centrală (open-market): banca centrală plătește cu bani noi;
  • cumpărarea de valută de către banca centrală: pentru valuta cumpărată plătește în lei;
  • refinanțarea băncilor comerciale de către banca centrală și scăderea ratei rezervelor obligatorii, care le lasă băncilor mai mulți bani de dat cu împrumut.

Partea 3. Cum un credit devine sursa altor credite

O bancă nu păstrează în seif toți banii depuși. Legea o obligă să țină doar o parte, numită rezerve obligatorii, la banca centrală. Procentul se numește rata rezervelor obligatorii (rr) și îl stabilește banca centrală. Restul banilor îl poate da cu împrumut.

Fenomenul nu continuă la nesfârșit. La fiecare pas, suma nouă e cu 10% mai mică, pentru că o parte rămâne în rezerve. Procesul se oprește atunci când toată depunerea inițială a ajuns în rezerve obligatorii: în exemplu, când suma rezervelor ajunge la 1.000 de lei. Până atunci, depozitele totale din sistem ajung la 10.000 de lei. De câte ori se multiplică depunerea inițială arată multiplicatorul banilor de cont:

Mc=1rM_c = \frac{1}{r}

La r=10%r = 10\%, Mc=1/0,1=10M_c = 1 / 0{,}1 = 10: 1.000 de lei depuși pot deveni cel mult 10.000 de lei în conturi, adică 9.000 de lei de credite noi. Cu cât rata rezervelor obligatorii este mai mare, cu atât multiplicatorul este mai mic.

Partea 4. Ce reduce masa monetară

Masa monetară scade prin operațiile inverse:

  • rambursarea creditelor: când îți plătești creditul, banii din cont „dispar” odată cu datoria;
  • vânzarea de titluri de stat de către banca centrală: cumpărătorii plătesc cu bani care ies din circulație;
  • vânzarea de valută de către banca centrală, contra lei;
  • creșterea ratei rezervelor obligatorii și creșterea dobânzii stabilite de banca centrală, care fac creditele mai rare și mai scumpe;
  • tezaurizarea, adică banii ținuți „la saltea”, care ies din circuitul bancar și nu mai pot sta la baza altor credite.

Partea 5. Dobânda și tipurile ei

La dobânda simplă, dobânda se calculează în fiecare an doar la capitalul inițial. La dobânda compusă, dobânda fiecărui an se adaugă la capital și produce și ea dobândă în anii următori. Pentru nn ani:

Dsimpla˘=C⋅d′⋅nSn=C (1+d′)n,Dcompusa˘=Sn−CD_{\text{simplă}} = C \cdot d' \cdot n \qquad S_n = C\,(1 + d')^n, \quad D_{\text{compusă}} = S_n - C

unde SnS_n este suma finală. Exemplu ipotetic: 10.000 de lei cu 5% pe an, timp de 3 ani, aduc 1.500 de lei dobândă simplă și 1.576,25 lei dobândă compusă.

Alte tipuri de dobândă, după criteriul folosit:

  • fixă (rămâne aceeași toată perioada) sau variabilă (se schimbă după un indice de referință);
  • pasivă (plătită de bancă deponenților) sau activă (încasată de bancă de la cei care iau credite);
  • nominală (cea scrisă în contract) sau reală (cea care rămâne după ce scazi inflația).

Legătura dintre dobânda nominală și cea reală este, aproximativ:

Rdn=Rdr+RiR_{dn} = R_{dr} + R_i

unde RdnR_{dn} este rata nominală a dobânzii, RdrR_{dr} rata reală, iar RiR_i rata inflației. Dacă vrei să câștigi real 2% pe an, iar inflația este 5%, ai nevoie de o dobândă nominală de circa 7%.

Partea 6. Câștigul și profitul băncii

O bancă încasează dobânzi de la cei care iau credite și plătește dobânzi celor care depun bani. Diferența este câștigul bancar:

Cıˆb=Dıˆ−DpC_{\text{îb}} = D_{\text{î}} - D_p

unde DıˆD_{\text{î}} este dobânda încasată, iar DpD_p este dobânda plătită. Din câștigul bancar, banca plătește salariile, chiria, sistemele informatice și alte cheltuieli de funcționare (ChfC_{hf}). Ce rămâne este profitul bancar. Raportat la capitalul propriu al băncii (KbK_b), el dă rata profitului bancar:

PrB=Cıˆb−ChfRPrB=PrBKb×100Pr_B = C_{\text{îb}} - C_{hf} \qquad R_{PrB} = \frac{Pr_B}{K_b} \times 100

Video

TeleȘcoala: Economie clasa a XII-a – Piața monetară – partea I

de TVR

Se încarcă de pe YouTube

TeleȘcoala: Economie clasa a XII-a – Piața monetară – partea I · de TVR · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Notează cine formează cererea și cine formează oferta de monedă. Se potrivesc cu agenții economici din Partea 1 a lecției?

9. Creatia monetara pe insula Bonita. Sistemul Monetar. Multiplicatorul banilor

de Basarab Gogoneata

Se încarcă de pe YouTube

9. Creatia monetara pe insula Bonita. Sistemul Monetar. Multiplicatorul banilor · de Basarab Gogoneata · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Urmărește cum trece aceeași sumă de la o bancă la alta. În ce moment se oprește crearea de bani noi și de ce?

Exemple grafice

Graficul arată cum cresc depozitele totale din sistemul bancar după depunerea inițială de 1.000 de lei, pas cu pas, pe măsură ce fiecare credit devine un depozit nou. Sunt comparate două rate ale rezervelor obligatorii: 10% și 20%.

02.750105.500208.2503011.00040Runde de crediteDepozite totale (lei)r = 10%r = 20%Limita 10.000 (Mc = 10)
Exemplu ipotetic, pornind de la o depunere de 1.000 de lei. La r = 10%, depozitele se apropie de 10.000 de lei (Mc = 10); la r = 20%, de 5.000 de lei (Mc = 5). Creșterea încetinește la fiecare rundă.
Vezi datele ca tabel
Creația monetară: depozitele totale după fiecare rundă de credite
SerieRunde de crediteDepozite totale (lei)
r = 10%11.000
r = 10%21.900
r = 10%32.710
r = 10%43.439
r = 10%54.095
r = 10%106.513
r = 10%157.941
r = 10%208.784
r = 10%309.576
r = 10%409.852
r = 20%11.000
r = 20%21.800
r = 20%32.440
r = 20%42.952
r = 20%53.362
r = 20%104.463
r = 20%154.824
r = 20%204.942
r = 20%304.994
r = 20%405.000
Limita 10.000 (Mc = 10)010.000
Limita 10.000 (Mc = 10)4010.000

Încearcă să compari cele două curbe după 5 runde și apoi după 30. La început diferența e mică, dar în timp curba de 10% urcă aproape dublu față de cea de 20%. Concluzie: cu cât banca centrală cere rezerve mai mici, cu atât aceeași depunere poate genera mai multe credite, dar creșterea are mereu o limită, 1/r1/r ori depunerea inițială.

Aprofundare

De unde vine formula Mc = 1/r

Dacă depunerea inițială este D0D_0 și fiecare bancă împrumută mai departe partea (1−r)(1 - r), depozitele totale sunt suma unei progresii geometrice:

Dtotal=D0+D0(1−r)+D0(1−r)2+⋯=D0⋅11−(1−r)=D0rD_{total} = D_0 + D_0(1 - r) + D_0(1 - r)^2 + \dots = D_0 \cdot \frac{1}{1 - (1 - r)} = \frac{D_0}{r}

Creditele noi sunt Dtotal−D0=D0⋅1−rrD_{total} - D_0 = D_0 \cdot \dfrac{1 - r}{r}. Pentru D0=1.000D_0 = 1.000 și r=0,1r = 0{,}1: 9.000 de lei.

De ce multiplicatorul real este mai mic

Formula presupune că toți banii împrumutați se întorc în bănci și că băncile împrumută tot ce pot. În realitate apar „scurgeri”:

  • oamenii păstrează o parte în numerar, care nu mai ajunge în bancă;
  • băncile păstrează, din prudență, rezerve peste minimul obligatoriu;
  • nu există mereu destui clienți care să vrea sau să poată lua credite.

Dacă oamenii țin în numerar o parte cc din depozite, multiplicatorul devine 1+cc+r\dfrac{1 + c}{c + r}, mai mic decât 1/r1/r. Exemplu ipotetic: la r=0,1r = 0{,}1 și c=0,2c = 0{,}2, multiplicatorul este 1,2/0,3=41{,}2 / 0{,}3 = 4, nu 10.

Relația exactă dintre dobânda nominală și cea reală

Formula Rdn=Rdr+RiR_{dn} = R_{dr} + R_i este o aproximare, bună pentru rate mici. Relația exactă (ecuația lui Fisher) este:

1+Rdn=(1+Rdr)(1+Ri)1 + R_{dn} = (1 + R_{dr})(1 + R_i)

La Rdr=2%R_{dr} = 2\% și Ri=5%R_i = 5\% rezultă Rdn=1,02×1,05−1=7,1%R_{dn} = 1{,}02 \times 1{,}05 - 1 = 7{,}1\%, foarte aproape de 7%. La o inflație mare, diferența dintre cele două formule devine importantă.

Un caz real: cum descrie o bancă centrală creația monetară

În 2014, Banca Angliei a publicat în buletinul său trimestrial articolul „Money creation in the modern economy” (McLeay, Radia și Thomas). Articolul arată că, în economia de azi, cea mai mare parte a banilor este creată de băncile comerciale atunci când acordă credite: creditul apare ca depozit nou în contul clientului. Autorii subliniază însă că băncile nu „multiplică” mecanic banii băncii centrale. Cât creditează ele depinde mai ales de dobânda stabilită de banca centrală, de cererea de credite și de regulile de prudență. Multiplicatorul Mc=1/rM_c = 1/r rămâne un model util pentru a înțelege limita procesului, dar nu descrie exact ce se întâmplă zi de zi.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Care este „prețul” banilor pe piața monetară?

Alege o singură variantă.

2. Cine formează oferta de monedă?

Alege toate variantele corecte.

3. Rata rezervelor obligatorii este 20%. Cât este multiplicatorul banilor de cont?

Scrie un număr.

4. Cineva depune 2.000 de lei într-o bancă, iar rata rezervelor obligatorii este 10%. Care este suma maximă a creditelor noi care pot fi create în tot sistemul bancar?

Scrie un număr.

lei

5. Care dintre operațiile de mai jos reduce masa monetară?

Alege o singură variantă.

6. Depui 10.000 de lei cu dobândă compusă de 10% pe an. Câtă dobândă primești în total după 2 ani?

Scrie un număr.

lei

7. O bancă încasează 40 de milioane de lei dobânzi, plătește 15 milioane dobânzi deponenților și are 13 milioane cheltuieli de funcționare. Capitalul băncii este 80 de milioane de lei. Cât este rata profitului bancar, în procente?

Scrie un număr.

%

8. Rata nominală a dobânzii la un depozit este 9%, iar inflația este 6%. Cât este, aproximativ, rata reală a dobânzii?

Alege o singură variantă.

Conținut cu scop educațional. Nu reprezintă consultanță financiară, de investiții sau juridică. Autorul este student; verifică informațiile din surse oficiale înainte de decizii financiare.