Piețe financiare · Bani, bănci și burse
Piața valutară: cursul de schimb, acoperirea riscului și levierul
Intermediar45 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Citești o cotație valutară (moneda de bază, moneda de cotare, bid, ask, spread) și explici ce factori mișcă un curs de schimb.
- Deosebești cursul fix de cel flotant și operațiunile spot de contractele forward, futures și options.
- Explici cum se protejează o firmă de riscul valutar (hedging) și de ce levierul mărește atât câștigurile, cât și pierderile.
Teorie
Partea 1. Ce este piața valutară
Când un importator român cumpără mașini din Germania, un turist schimbă lei pe euro sau un fond american cumpără titluri de stat românești, cineva trebuie să schimbe o monedă pe alta. Toate aceste schimburi formează piața valutară.
Piața valutară este cea mai mare piață financiară din lume. Potrivit Băncii Reglementelor Internaționale (BIS), în aprilie 2025 s-au tranzacționat în medie 9,6 trilioane de dolari pe zi, iar dolarul american a fost una dintre cele două monede în aproximativ 89% dintre tranzacții.
Caracteristica ei principală este că nu are un sediu central, ca bursa. Este o piață descentralizată, formată în principal din rețeaua de bănci care tranzacționează direct între ele (piața interbancară). Pentru că centrele financiare se succed pe fusuri orare (Sydney, Tokyo, Londra, New York), piața funcționează 24 de ore din 24, în zilele lucrătoare; în weekend, activitatea este foarte redusă.
Partea 2. Valuta și cursul de schimb
Cursurile se scriu ca perechi valutare, de exemplu EUR/USD sau EUR/RON. Prima monedă este moneda de bază (mereu 1 unitate), a doua este moneda de cotare (cât costă o unitate din moneda de bază). Exemplu ipotetic: EUR/RON = 5,00 înseamnă că 1 euro costă 5 lei.
Când cursul EUR/RON crește, euro se apreciază față de leu, iar leul se depreciază: ai nevoie de mai mulți lei pentru același euro. Variația procentuală a cursului se calculează ca la orice preț:
Partea 3. Participanții la piață
- Băncile centrale stabilesc politica monetară, administrează rezervele valutare ale țării și pot interveni pe piață, cumpărând sau vânzând valută.
- Băncile comerciale sunt principalii creatori de piață: afișează permanent prețuri la care cumpără și vând, pentru clienți și pentru alte bănci.
- Companiile care importă, exportă sau au filiale în alte țări schimbă valută ca să plătească furnizori, să încaseze de la clienți sau să-și aducă profiturile acasă.
- Fondurile de investiții schimbă valută când cumpără acțiuni sau obligațiuni din alte țări, iar unele speculează direct pe cursuri.
- Brokerii și investitorii individuali (de retail) tranzacționează sume mici în comparație cu băncile, dar sunt foarte numeroși. La ei se adaugă turiștii și cei care trimit bani acasă din străinătate.
Partea 4. Ce mișcă un curs de schimb
Cursul se formează din cererea și oferta pentru fiecare monedă. Ce le schimbă?
- Factori economici. O dobândă mai mare stabilită de banca centrală atrage capital străin, crește cererea pentru moneda națională și o apreciază. O inflație mai mare decât în alte țări scade puterea de cumpărare a monedei și o depreciază în timp. O creștere economică solidă (PIB în creștere) atrage investiții. Contează și balanța comercială: mai multe importuri înseamnă mai multă cerere de valută.
- Factori politici. Alegerile, schimbările de guvern, conflictele sau incertitudinea legată de legi și taxe îi fac pe investitori mai prudenți; de regulă, moneda țării respective se depreciază.
- Factori psihologici. Sentimentul pieței, adică așteptările și temerile investitorilor, poate mișca un curs chiar înainte ca datele economice să se schimbe. În perioadele de criză, investitorii se refugiază în monedele considerate sigure.
Partea 5. Regimuri valutare
Cursul fix aduce previzibilitate pentru comerț, dar cere rezerve valutare mari și îi ia băncii centrale libertatea de a-și folosi dobânda după nevoile economiei. Cursul flotant se ajustează singur la șocuri, dar poate fi volatil. Între ele există regimuri intermediare: flotarea controlată (administrată), în care cursul se formează pe piață, dar banca centrală intervine ca să limiteze fluctuațiile bruște. Exemple reale: dolarul din Hong Kong este ancorat de dolarul american într-o bandă îngustă, dolarul american și euro flotează liber, iar leul românesc are un regim de flotare controlată.
Partea 6. Cum se face un schimb: bid, ask și spread
Orice bancă, casă de schimb sau broker afișează două prețuri pentru aceeași pereche:
- prețul de cumpărare (bid): cât îți dă ea pentru o unitate din moneda de bază, când i-o vinzi;
- prețul de vânzare (ask): cât îți cere ea pentru o unitate, când o cumperi de la ea.
Ask este mereu mai mare decât bid. Diferența lor este spread-ul, adică marja din care câștigă intermediarul:
Partea 7. Operațiuni spot și contracte la termen
O operațiune spot este un schimb imediat, la cursul zilei. Pe piața interbancară, decontarea (livrarea efectivă a banilor) are loc de regulă în două zile lucrătoare. Pentru date viitoare există instrumente derivate:
- contractul forward: două părți stabilesc azi cursul la care vor schimba o sumă la o dată viitoare; e negociat direct (de obicei cu banca) și obligatoriu pentru amândouă;
- contractul futures: la fel ca forward-ul, dar standardizat (sume și scadențe fixe) și tranzacționat la bursă;
- opțiunea valutară: dă cumpărătorului dreptul, dar nu și obligația, de a schimba la un curs stabilit; pentru acest drept plătește o sumă numită primă.
Aceste contracte se folosesc în două scopuri opuse: pentru protecție (hedging) sau pentru speculație.
Partea 8. Hedging: acoperirea riscului valutar
Partea 9. Speculația și levierul
Speculatorul face opusul: își asumă riscul, ca să câștige din mișcarea cursului, de regulă pe termen scurt. Dacă se așteaptă ca moneda de bază să se aprecieze, deschide o poziție long (cumpără perechea); dacă se așteaptă să se deprecieze, deschide o poziție short (vinde perechea).
Cursurile se mișcă de obicei puțin într-o zi, așa că brokerii oferă levier: împrumută clientul ca să controleze o poziție mult mai mare decât banii din cont. La un levier de 1:30, cu 1.000 de euro controlezi o poziție de 30.000 de euro. Câștigurile și pierderile se calculează la toată poziția: o mișcare de doar 1% împotriva ta înseamnă 300 de euro, adică 30% din banii tăi. La 3,3%, ai pierdut tot.
Video
De ce ne afectează cursul valutar și inflația
de Despre BANI
Se încarcă de pe YouTube
De ce ne afectează cursul valutar și inflația · de Despre BANI · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Notează cum leagă clipul cursul valutar de prețurile din magazine. Care dintre factorii din Partea 4 apar în explicație?
FM Topic Explainer: Foreign Currency Risk and External Hedging
de ACCA Student Study Resources
Se încarcă de pe YouTube
FM Topic Explainer: Foreign Currency Risk and External Hedging · de ACCA Student Study Resources · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză. Urmărește exemplele de contracte forward și compară-le cu importatorul din Partea 8: ce risc elimină firma și la ce renunță în schimb?
Exemple grafice
Primul grafic reia importatorul din Partea 8. Pe orizontală este cât de mult crește cursul USD/RON în cele 3 luni, iar pe verticală cât plătește firma în plus față de 450.000 de lei.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Creșterea cursului USD/RON în 3 luni (%) | Cost suplimentar (mii lei) |
|---|---|---|
| Fără hedging | 0 | 0 |
| Fără hedging | 10 | 45 |
| Cu forward la 4,55 | 0 | 5 |
| Cu forward la 4,55 | 10 | 5 |
| Aici costă la fel (≈1,1%) | 1,11 | 5 |
Încearcă să citești ce se întâmplă la o creștere a cursului de 6,7% (de la 4,50 la 4,80). Fără hedging, firma plătește 30.000 de lei în plus; cu forward, doar 5.000. Concluzie: forward-ul transformă un cost incert într-unul cunoscut dinainte. Dacă cursul ar scădea, firma ar plăti mai mult decât fără contract, iar acesta este prețul siguranței.
Al doilea grafic arată ce se întâmplă cu 1.000 de euro dintr-un cont atunci când cursul se mișcă împotriva poziției, la trei niveluri de levier.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Mișcarea cursului împotriva poziției (%) | Bani rămași în cont (euro) |
|---|---|---|
| Fără levier | 0 | 1.000 |
| Fără levier | 4 | 960 |
| Levier 1:10 | 0 | 1.000 |
| Levier 1:10 | 4 | 600 |
| Levier 1:30 | 0 | 1.000 |
| Levier 1:30 | 3,33 | 0 |
| Levier 1:30 | 4 | 0 |
| Cont golit | 3,33 | 0 |
Încearcă să compari cele trei linii la o mișcare de doar 1%. Fără levier pierzi 10 euro, cu 1:10 pierzi 100, iar cu 1:30 pierzi 300 de euro. Concluzie: levierul nu te face să ghicești mai bine direcția cursului, ci doar înmulțește rezultatul, iar mișcări mici, obișnuite într-o zi, pot consuma o mare parte din cont.
Aprofundare
Cursul încrucișat
Dacă știi cursul a două monede față de o a treia, poți afla cursul dintre ele. Exemplu ipotetic: EUR/RON = 5,00 și USD/RON = 4,50. Atunci:
adică 1 euro costă aproximativ 1,11 dolari.
Cum se stabilește cursul forward
Cursul forward nu este o ghicire a cursului viitor. El rezultă din diferența dintre dobânzile celor două monede (paritatea acoperită a ratelor dobânzii):
unde este cursul spot, sunt dobânzile anuale ale celor două monede, iar este durata în ani. Exemplu ipotetic: EUR/RON spot 5,00, dobânda la lei 6%, la euro 2%, pe un an: . Moneda cu dobândă mai mare se tranzacționează la termen la un curs mai slab; altfel, oricine ar putea câștiga fără risc împrumutând într-o monedă și plasând în cealaltă.
Spread-ul în procente
Ca să compari prețurile a doi intermediari, exprimă spread-ul în procente:
La casa de schimb din exemplu: . La băncile mari, pe piața interbancară, spread-ul pentru perechile principale este de obicei o fracțiune foarte mică din acest procent.
De ce nu ajungi mereu doar la „cont golit”
Pierderea la o poziție cu levier este , iar poziția este . În UE, brokerii trebuie să închidă automat poziția când banii din cont scad la jumătate din marja cerută și nu au voie să-l lase pe clientul de retail cu sold negativ. Aceste reguli, introduse de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în 2018, au venit după ce autoritățile naționale au constatat că 74–89% dintre conturile de retail care tranzacționau astfel de produse pierdeau bani.
Un caz real: francul elvețian, 15 ianuarie 2015
Din 2011, Banca Națională a Elveției menținea un curs minim de 1,20 franci pentru un euro, adică o formă de curs ancorat, ca să oprească aprecierea francului. Pe 15 ianuarie 2015 a renunțat brusc la acest prag. În câteva minute, cursul EUR/CHF a scăzut de la 1,20 la aproximativ 0,85, o mișcare de circa 30%, uriașă pentru o monedă majoră. Mulți clienți cu levier au pierdut mai mult decât aveau în cont, iar câțiva brokeri, printre care Alpari UK, au intrat în insolvență pentru că nu și-au putut recupera pierderile de la clienți. Cazul arată două lucruri din lecție: un curs fix poate fi abandonat peste noapte, iar levierul transformă o mișcare rară, dar posibilă, într-o pierdere totală.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.
Conținut cu scop educațional. Nu reprezintă consultanță financiară, de investiții sau juridică. Autorul este student; verifică informațiile din surse oficiale înainte de decizii financiare.