Management · Domenii specializate ale managementului

Managementul schimbării și cultura organizațională

Intermediar50 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Planifici o schimbare cu modelul lui Lewin, analiza câmpului de forțe și cei 8 pași ai lui Kotter.
  • Explici de ce oamenii se opun schimbării și alegi metoda potrivită pentru a reduce rezistența.
  • Descrii cultura unei organizații pe cele trei niveluri ale lui Schein și arăți cum se formează și cum se schimbă.

Teorie

Ideea centrală: organizațiile trebuie să se schimbe ca să supraviețuiască (tehnologie nouă, concurenți noi, legi noi), dar oamenii preferă obiceiurile. Schimbarea organizațională reușește rar doar prin ordin; ea cere un motiv înțeles de toți, o direcție clară, pași mici care arată că merge și o cultură care o susține.

Schimbările pot fi:

  • planificate (decise dinainte: o aplicație nouă de comenzi) sau reactive (impuse de o criză: un concurent care îți ia clienții);
  • incrementale (îmbunătățiri mici, continue) sau radicale (transformări ale modului de lucru, structurii sau strategiei).

Partea 1. Modelul lui Lewin

Psihologul Kurt Lewin (anii 1940) a descris schimbarea în trei etape. Modelul lui Lewin:

  1. Dezghețarea: oamenii înțeleg că situația actuală nu mai merge. Se prezintă datele (clienți pierduți, costuri), se discută motivele.
  2. Schimbarea (mișcarea): se introduc noile metode, cu instruire, sprijin și comunicare deasă.
  3. Reînghețarea: noul mod de lucru devine obișnuință: proceduri scrise, recompense legate de el, renunțarea la vechile instrumente.

Lewin a propus și analiza câmpului de forțe: orice situație e un echilibru între forțe motrice (care împing spre schimbare) și forțe de rezistență (care o opresc). Schimbarea se produce când forțele motrice le depășesc pe cele de rezistență. De obicei e mai eficient să slăbești rezistența decât să împingi mai tare.

Exemplu ipotetic: o cofetărie vrea să treacă de la comenzi pe hârtie la o aplicație. Managerul dă note de la 1 la 5 forțelor:

Forțe motriceNotăForțe de rezistențăNotă
Clienții cer comenzi online5Frica angajaților de tehnologie4
Comenzi pierdute pe hârtie4Costul aplicației3
Concurenții au deja aplicații3Obiceiul („așa am lucrat mereu”)4
Total12Total11

Diferența e mică (12 față de 11), deci schimbarea e fragilă. Un curs scurt pentru angajați poate reduce frica de la 4 la 2: rezistența scade la 9, iar diferența crește la 12 − 9 = 3.

O formulă din aceeași familie (Richard Beckhard și Reuben Harris, pornind de la ideea lui David Gleicher) spune că schimbarea are loc atunci când:

N×V×P>RN \times V \times P > R

unde NN este nemulțumirea față de situația actuală, VV claritatea viziunii, PP claritatea primilor pași concreți, iar RR rezistența (costul schimbării pentru oameni). Pentru că termenii se înmulțesc, dacă unul lipsește (de exemplu, nimeni nu e nemulțumit), schimbarea nu pornește, oricât de bună ar fi viziunea. Exemplu cu note de la 1 la 10: N = 6, V = 5, P = 3 dau 6 × 5 × 3 = 90; dacă rezistența este 100, schimbarea nu pornește. Un plan concret pentru prima lună ridică P la 4: 6 × 5 × 4 = 120 > 100.

Partea 2. Cei 8 pași ai lui Kotter

John Kotter, profesor la Harvard, a analizat zeci de transformări de firme și a propus (1995) un proces în 8 pași:

  1. Creezi sentimentul de urgență: arăți de ce trebuie schimbat acum (date, clienți, concurenți).
  2. Formezi o coaliție puternică: un grup de oameni cu influență și credibilitate care conduc schimbarea.
  3. Construiești viziunea: o imagine simplă a viitorului și strategia pentru a ajunge acolo.
  4. Comunici viziunea: des, pe toate canalele, cu exemplul personal al liderilor.
  5. Îndepărtezi obstacolele: schimbi procedurile, structurile sau oamenii care blochează.
  6. Obții victorii rapide: rezultate vizibile în câteva săptămâni sau luni, care arată că merge.
  7. Consolidezi și continui: folosești credibilitatea câștigată pentru schimbări mai mari; nu declari victoria prea devreme.
  8. Ancorezi schimbarea în cultură: arăți legătura dintre noile comportamente și succes și o păstrezi la recrutare și promovare.

Pașii 1–4 corespund dezghețării lui Lewin, pașii 5–6 schimbării, iar 7–8 reînghețării.

Partea 3. Rezistența la schimbare

Rezistența la schimbare e o reacție normală, nu un semn de rea-voință. Cauzele frecvente: frica de necunoscut, teama de a pierde bani, statut sau locul de muncă, obiceiul, neîncrederea în cei care conduc schimbarea, lipsa informațiilor și sentimentul că decizia a fost luată fără ei.

Kotter și Leonard Schlesinger (1979) au descris șase metode de reducere a rezistenței, de la cele mai blânde la cele mai dure:

MetodaCând se foloseșteDezavantaj
Educare și comunicareRezistența vine din lipsă de informațiiCere timp
Participare și implicareCei afectați au informații utile și pot bloca schimbareaLentă
Facilitare și sprijinRezistența vine din frică și stresCostisitoare, fără garanție
Negociere și acordCineva pierde clar ceva și are puterePoate deveni scumpă
Manipulare și cooptareCelelalte nu merg sau sunt prea scumpeDistruge încrederea dacă e descoperită
Constrângere explicităViteza e esențială și managerii au putereResentimente, risc de plecări

Partea 4. Cultura organizațională

Edgar Schein (1985) a descris cultura pe trei niveluri, de la vizibil la ascuns:

  1. Artefactele: ce vezi și auzi: biroul deschis sau închis, ținuta, limbajul, ritualurile (cafeaua de vineri), poveștile despre fondator. Se văd ușor, dar se interpretează greu.
  2. Valorile declarate: ce spune organizația că prețuiește: „clientul pe primul loc”, „inovația”, scrise pe pereți și pe site.
  3. Presupunerile de bază: convingerile atât de adânci, încât nimeni nu le mai discută: „greșelile se pedepsesc”, „șeful are mereu dreptate”, „clientul încearcă să ne păcălească”. Ele explică de fapt comportamentul.

Cultura se citește mai ales prin diferențele dintre niveluri: dacă valoarea declarată este „inovația”, dar oricine greșește e criticat public, presupunerea reală este că greșeala nu e permisă, iar oamenii nu vor încerca nimic nou.

Cum se formează cultura:

  • fondatorii își aduc valorile și le impun prin decizii;
  • succesele fixează presupunerile: ce a mers în trecut devine „modul corect”;
  • selecția: firma angajează oameni care „se potrivesc” și îi pierde pe cei care nu se potrivesc;
  • socializarea: noii veniți învață regulile nescrise de la colegi;
  • ce măsoară, recompensează și urmăresc liderii, și cum reacționează în crize: oamenii copiază ce fac liderii, nu ce spun.

O clasificare des folosită (Kim Cameron și Robert Quinn) descrie patru tipuri de cultură:

TipulCe prețuieșteExemplu tipic
ClanColaborare, loialitate, oameniFirmă de familie, startup mic
AdhocrațieInovație, risc, creativitateAgenție de design, laborator de cercetare
PiațăRezultate, competiție, ținteEchipă de vânzări, firmă orientată spre cota de piață
IerarhieReguli, stabilitate, controlInstituție publică, fabrică cu procese stricte

Cele mai multe organizații au un amestec, cu unul sau două tipuri dominante. Nu există o cultură „cea mai bună”: contează potrivirea cu strategia. O strategie de inovare într-o cultură de ierarhie va întâlni rezistență la fiecare pas.

Video

Kotter's 8 Steps for Leading Change

de Kotter

Se încarcă de pe YouTube

Kotter's 8 Steps for Leading Change · de Kotter · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Alege o schimbare pe care ai trăit-o (la școală, la muncă, în familie). Care dintre cei 8 pași a lipsit?

Edgar Schein's 3 Levels of Organizational Culture

de Management Courses - Mike Clayton

Se încarcă de pe YouTube

Edgar Schein's 3 Levels of Organizational Culture · de Management Courses - Mike Clayton · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Găsește câte un exemplu pentru fiecare dintre cele trei niveluri ale culturii la școala sau firma ta.

Exemple grafice

Oamenii trec prin schimbare cu stări care se succed: la început, entuziasmul și productivitatea scad, apoi revin, de obicei la un nivel mai mare decât înainte. Graficul este o ilustrare a acestei „curbe a schimbării”, adaptată după modelul stărilor emoționale descris de Elisabeth Kübler-Ross.

607590105120012345678Luni de la anunțarea schimbăriiMoral și productivitate (indice)Nivel înainteMoral și productivitateȘoc, negarePunctul cel mai josExperimentareIntegrare
Exemplu ipotetic, ilustrativ. Nivelul de pornire este 100. După anunț (luna 1) urmează șocul și negarea (95), frustrarea (80), punctul cel mai de jos în luna 4 (70), apoi experimentarea (85), acceptarea (100) și integrarea, cu un nivel de 115 în luna 8.
Vezi datele ca tabel
Curba schimbării: moralul și productivitatea echipei în timpul unei schimbări
SerieLuni de la anunțarea schimbăriiMoral și productivitate (indice)
Nivel înainte0100
Nivel înainte8100
Moral și productivitate0100
Moral și productivitate195
Moral și productivitate286
Moral și productivitate380
Moral și productivitate470
Moral și productivitate576
Moral și productivitate685
Moral și productivitate7100
Moral și productivitate8115
Șoc, negare195
Punctul cel mai jos470
Experimentare685
Integrare8115

Ce să observi: cel mai periculos moment e luna 4, când productivitatea e cea mai mică și apar vocile care cer revenirea la vechiul sistem. Aici contează pașii 5 și 6 ai lui Kotter: îndepărtezi obstacolele și arăți repede câteva victorii. Încearcă să gândești ce măsură ar face scobitura mai puțin adâncă: instruirea dinainte (dezghețarea), un mentor pentru fiecare angajat, sau mai puține schimbări simultane.

Concluzie: o scădere temporară după schimbare e normală. Managerul care o anticipează nu renunță prea devreme și îi sprijină pe oameni exact când le e mai greu.

Aprofundare

Ce a spus de fapt Lewin

Istoricii managementului (de exemplu, Stephen Cummings și colegii lui, 2016) au arătat că Lewin a scris foarte puțin despre cele „trei etape” și nu le-a prezentat ca pe un model rigid. Forma simplificată „dezghețare–schimbare–reînghețare” a fost construită mai ales de autorii de după el. Contribuția lui principală este analiza câmpului de forțe și ideea că grupul, nu individul izolat, este unitatea schimbării. Modelul rămâne util ca hartă, dar nu ca rețetă.

Mitul „70% dintre schimbări eșuează”

Se repetă des că 70% dintre programele de schimbare eșuează. Cercetătorul Mark Hughes a verificat sursele acestei cifre (2011) și nu a găsit studii empirice care să o susțină. Schimbarea e grea, dar procentul exact nu e cunoscut și depinde de ce numim „eșec”.

Caz real: Kodak

În 1975, inginerul Steve Sasson a construit la Kodak unul dintre primele prototipuri de aparat foto digital. Kodak avea tehnologia, dar afacerea ei principală era filmul fotografic, foarte profitabil. Cultura și sistemul de recompense erau construite în jurul filmului, iar o tranziție rapidă la digital ar fi canibalizat chiar sursa profitului. Când fotografia digitală, apoi telefoanele, au înlocuit filmul, Kodak a reacționat prea încet și a intrat în procedura de protecție împotriva falimentului în 2012. Cazul arată că o firmă poate pierde nu din lipsă de idei, ci din cauza presupunerilor de bază („noi suntem o firmă de film”).

Culturile naționale

Organizațiile trăiesc și într-o cultură națională. Geert Hofstede a comparat angajații IBM din zeci de țări și a descris diferențe pe mai multe dimensiuni: distanța față de putere (cât de firești li se par oamenilor diferențele ierarhice), individualism sau colectivism, evitarea incertitudinii, orientarea spre termen lung și altele. Un stil participativ, natural într-o țară cu distanță mică față de putere, poate fi primit cu suspiciune acolo unde oamenii se așteaptă ca șeful să decidă singur.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Care este ordinea etapelor din modelul lui Lewin?

Alege o singură variantă.

2. În analiza câmpului de forțe, forțele motrice au totalul 10, iar cele de rezistență 13. Ce e de făcut, de obicei, cel mai eficient?

Alege o singură variantă.

3. După formula N × V × P > R, ce se întâmplă dacă nimeni nu e nemulțumit de situația actuală (N = 0)?

Alege o singură variantă.

4. Care este primul pas din modelul lui Kotter?

Alege o singură variantă.

5. Angajații unui depozit se opun unui sistem nou de scanare pentru că se tem că nu vor ști să-l folosească. Ce metodă de reducere a rezistenței e cea mai potrivită?

Alege o singură variantă.

6. La ce nivel al culturii, după Schein, se află convingerea nediscutată „greșelile se pedepsesc”?

Alege o singură variantă.

7. O firmă scrie pe pereți „Inovația e valoarea noastră”, dar oricine propune o idee care nu merge e criticat în ședință. Ce arată această diferență?

Alege o singură variantă.

8. Prin ce se formează cultura unei organizații?

Alege toate variantele corecte.