Matematici aplicate în economie · Algebră liniară
Modelul input-output (Leontief)
Avansat65 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Citești un tabel input-output și calculezi coeficienții tehnici ai fiecărei ramuri.
- Scrii modelul X = AX + Y și calculezi producția fiecărei ramuri cu matricea inversă (I − A)⁻¹.
- Interpretezi elementele inversei (multiplicatorii de producție) și calculezi cum se transmite o creștere a cererii sau a costurilor de la o ramură la toate celelalte.
Teorie
O fabrică de pâine cumpără făină de la o moară, moara cumpără grâu de la o fermă, iar ferma cumpără tractoare și motorină de la industrie. Ramurile unei economii se aprovizionează una de la alta. Dacă oamenii vor să cumpere mai multă pâine, nu crește doar producția brutăriilor, ci și cea a morilor, a fermelor și a fabricilor de tractoare. Modelul input-output, creat de economistul Wassily Leontief, calculează exact aceste efecte cu ajutorul matricelor.
Partea 1. Tabelul input-output
Economia se împarte în ramuri (agricultură, industrie, servicii și așa mai departe). Producția fiecărei ramuri merge în două locuri:
- o parte este folosită de alte ramuri (sau chiar de ea însăși) ca materie primă: este consumul intermediar;
- restul ajunge la utilizatorii finali (populație, stat, investiții, export): este cererea finală.
Cu n ramuri, notezi cu ce livrează ramura i ramurii j, cu producția totală a ramurii i și cu cererea finală pentru produsele ei. Tabelul respectă două echilibre:
- pe linii (cum se folosește producția): . Pentru agricultură: ;
- pe coloane (din ce se face producția): , unde este valoarea adăugată a ramurii j, adică salariile, profiturile și impozitele create în ea. Pentru agricultură: , deci ; pentru industrie, .
Din cele două echilibre rezultă o identitate importantă: suma valorilor adăugate este egală cu suma cererilor finale, aici . Este motivul pentru care PIB-ul se poate calcula atât prin valoarea adăugată, cât și prin cheltuielile finale.
Tabelele reale se citesc pe trei „cadrane”: cadranul I (consumul intermediar, ramură cu ramură), cadranul II (cererea finală, împărțită pe consumul populației, al statului, investiții și export) și cadranul III (valoarea adăugată, împărțită pe salarii, profituri și impozite).
Partea 2. Coeficienții tehnici
- Regula: împarți fiecare număr din coloana unei ramuri la producția totală a acelei ramuri.
- Pentru agricultură (coloana 1): și . Pentru industrie (coloana 2): și .
Interpretare: pentru fiecare leu de producție, industria cumpără 10 bani de la agricultură și 40 de bani de la ea însăși.
Proprietățile coeficienților tehnici:
- sunt numere între 0 și 1 (o ramură nu poate cumpăra de la alta mai mult decât valorează producția ei);
- suma pe coloană arată câți bani din fiecare leu de producție merg pe materii prime și servicii cumpărate; restul este valoarea adăugată pe leu:
Pentru agricultură, : din fiecare leu de produse agricole, 50 de bani sunt salarii, profituri și impozite. Pentru industrie, la fel, . O ramură cu suma pe coloană apropiată de 1 (de exemplu, o rafinărie care doar prelucrează țițeiul cumpărat) adaugă puțină valoare proprie.
- coeficienții nu depind de mărimea producției: modelul presupune că, dacă o ramură își dublează producția, își dublează și cumpărăturile de la fiecare furnizor (randamente de scară constante).
Partea 3. Ecuația modelului
Pentru fiecare ramură, producția totală = consumul intermediar + cererea finală. Cum , echilibrul pe linii devine, pentru cele două ramuri:
Scris cu matrice, unde X este vectorul producțiilor, iar Y vectorul cererii finale:
Treci în stânga și obții . Matricea se numește matricea Leontief. Dacă ea are inversă, producția necesară pentru o cerere finală dată este:
Pentru două ramuri, inversa se scrie direct cu formula din lecția „Matrice și determinanți”:
Pentru mai multe ramuri, sistemul se rezolvă cu metoda lui Gauss, ca orice sistem liniar; inversa este utilă când vrei să încerci multe cereri finale diferite cu aceeași economie.
Partea 4. Ce înseamnă elementele inversei
Notează cu elementele matricei . Fiecare are un sens economic precis:
- este producția ramurii i necesară, direct și indirect, pentru ca ramura j să livreze 1 leu cererii finale. Se mai numesc coeficienții cheltuielilor totale, spre deosebire de coeficienții tehnici , care măsoară doar cheltuielile directe;
- elementele de pe diagonală sunt cel puțin 1: ca să livreze 1 leu consumatorilor, o ramură produce leul acela plus tot ce îi cer celelalte ramuri ( pentru industrie);
- suma pe coloana j este multiplicatorul de producție al ramurii j: cu cât crește producția întregii economii la 1 leu în plus cerere finală pentru ramura j. Aici, pentru agricultură și pentru industrie.
Același raționament dă necesarul de resurse primare. Dacă agricultura are nevoie de 0,5 lucrători, iar industria de 0,2 lucrători pentru fiecare milion de lei de producție, numărul total de lucrători necesari este , adică vectorul coeficienților de muncă înmulțit scalar cu vectorul producțiilor.
Partea 5. Modelul prețurilor
Tabelul se poate citi și pe coloane, ca să afli cum se transmit costurile de la o ramură la alta. Prețul unei unități din produsul j acoperă materiile prime cumpărate de la toate ramurile, la prețurile lor, plus valoarea adăugată pe unitate:
unde este transpusa lui A (coloanele devin linii). Cu , prețurile sunt , adică unitățile tabelului. Dacă salariile din agricultură cresc, iar valoarea adăugată pe leu a agriculturii urcă de la 0,5 la 0,6:
- ;
- ;
- .
Produsele agricole se scumpesc cu aproximativ 13,3%, dar și cele industriale se scumpesc cu aproximativ 2,2%, deși în industrie nu s-a schimbat nimic: industria cumpără produse agricole. Așa se estimează cum o creștere a prețului energiei sau a salariilor dintr-o ramură ajunge în prețurile tuturor celorlalte.
Video
Solving a Leontief Input-Output Model using Matrix Algebra
de Justin Eloriaga
Se încarcă de pe YouTube
Solving a Leontief Input-Output Model using Matrix Algebra · de Justin Eloriaga · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (technical coefficients = coeficienți tehnici, final demand = cerere finală). Urmărește cum se construiește matricea I − A și cum se înmulțește inversa ei cu vectorul cererii finale.
Exemple grafice
Primul grafic arată producția necesară în fiecare ramură când cererea finală de produse industriale crește de la 0 la 300, iar cererea finală de produse agricole rămâne 130.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Cererea finală de produse industriale | Producția necesară |
|---|---|---|
| Industrie | 0 | 86,67 |
| Industrie | 300 | 620 |
| Agricultură | 0 | 173,33 |
| Agricultură | 300 | 240 |
| (120; 300) | 120 | 300 |
| 200 | 120 | 200 |
Încearcă să calculezi panta fiecărei drepte: pentru industrie și pentru agricultură. Concluzie: cererea pentru produsele unei ramuri „trage” după ea producția tuturor ramurilor, iar ramura însăși crește cu mai mult decât cererea.
Al doilea grafic arată de unde vine efectul, „rundă cu rundă”. În runda 0 se produce doar cererea finală (130 și 120). În runda 1 se produc materiile prime necesare pentru ea (), în runda 2 materiile prime pentru acestea și așa mai departe.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Runda | Producția cumulată |
|---|---|---|
| Industrie | 0 | 120 |
| Industrie | 1 | 207 |
| Industrie | 2 | 253,2 |
| Industrie | 3 | 276,57 |
| Industrie | 4 | 288,28 |
| Industrie | 5 | 294,14 |
| Industrie | 6 | 297,07 |
| Industrie | 7 | 298,54 |
| Industrie | 8 | 299,27 |
| Industrie | 9 | 299,63 |
| Industrie | 10 | 299,82 |
| Agricultură | 0 | 130 |
| Agricultură | 1 | 168 |
| Agricultură | 2 | 184,3 |
| Agricultură | 3 | 192,18 |
| Agricultură | 4 | 196,09 |
| Agricultură | 5 | 198,05 |
| Agricultură | 6 | 199,02 |
| Agricultură | 7 | 199,51 |
| Agricultură | 8 | 199,76 |
| Agricultură | 9 | 199,88 |
| Agricultură | 10 | 199,94 |
Încearcă să verifici runda 1 pentru industrie: , deci . Concluzie: inversa matricei Leontief adună dintr-odată toate aceste runde.
Aprofundare
Inversa ca sumă de runde
Graficul al doilea arată că , adică Este aceeași idee ca la suma unei progresii geometrice cu rația sub 1, , sau ca la multiplicatorul investițiilor: fiecare rundă este o fracțiune din cea anterioară, iar suma lor este finită.
Când are sens modelul
Ca producțiile să iasă pozitive, fiecare ramură trebuie să folosească, în total, mai puțin decât produce. Pentru două ramuri, condiția (Hawkins–Simon) cere ca și . În exemplu, și . Dacă o ramură ar consuma mai mult decât produce, economia nu s-ar putea susține singură.
Ramurile-cheie: legături înapoi și înainte
Inversa matricei Leontief se citește în două direcții. Suma pe coloană (multiplicatorul de producție) măsoară legăturile înapoi: cât de mult „trage” o ramură după ea furnizorii când crește cererea pentru produsele ei. Suma pe linie măsoară legăturile înainte: cât de mult trebuie să crească producția unei ramuri când crește cu 1 leu cererea finală pentru toate ramurile. În exemplu, pe linii: agricultura , industria ; industria este o furnizoare mai importantă pentru restul economiei. Ramurile cu ambele legături peste medie se numesc ramuri-cheie și sunt cele în care un șoc (o investiție, o grevă, o scumpire) se răspândește cel mai mult.
Excepții și nuanțe
- Modelul presupune coeficienți tehnici constanți: ca să dubleze producția, o ramură cumpără exact de două ori mai mult de la fiecare furnizor. În realitate, firmele schimbă tehnologiile și furnizorii, mai ales când prețurile se schimbă mult.
- Tabelele reale sunt publicate cu întârziere de câțiva ani, iar coeficienții se pot schimba între timp.
- Modelul spune cât trebuie produs, nu dacă există suficiente resurse (muncitori, utilaje) ca să se producă.
Un caz real: Leontief și economia americană
Wassily Leontief, economist născut în 1905, care a studiat la Leningrad și la Berlin, a publicat în 1936 primele rezultate ale modelului, iar în 1941 cartea „The Structure of American Economy, 1919–1929”, cu tabele input-output pentru economia Statelor Unite. Calculele pentru zeci de ramuri cereau inversarea unor matrice mari, foarte grea fără calculatoare. În 1973 a primit Premiul Nobel pentru economie pentru metoda input-output. Astăzi, institutele de statistică din multe țări publică periodic astfel de tabele, iar ele sunt folosite pentru a estima efectele unei investiții sau ale unei crize asupra fiecărei ramuri.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.