Istoria gândirii economice · Economia modernă
Revoluția marginalistă: de la valoarea-muncă la valoarea subiectivă
Intermediar40 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici de ce trecerea de la valoarea-muncă la valoarea subiectivă a fost o revoluție și cum rezolvă paradoxul apei și diamantelor.
- Calculezi utilitatea marginală dintr-un tabel și aplici regula egalizării utilităților marginale pe leu.
- Descrii ideea de echilibru general a lui Walras.
Teorie
Ideea centrală: în doar câțiva ani, trei economiști care nu se cunoșteau au ajuns la aceeași idee. Valoarea unui bun nu vine din munca pusă în el, ci din cât de util este pentru cineva ultima unitate pe care o poate obține. Schimbarea a mutat atenția de la costul producției la alegerile consumatorului și a deschis drumul economiei moderne.
Partea 1. Trei descoperiri independente
Revoluția marginalistă este numele dat schimbării din teoria valorii produse în anii 1870:
- William Stanley Jevons (Anglia), „Teoria economiei politice” (1871). El scria că valoarea depinde în întregime de utilitate și a folosit matematica pentru a o analiza.
- Carl Menger (Austria), „Principiile economiei” (1871). Fondatorul școlii austriece, fără formule, cu accent pe nevoile și judecățile oamenilor.
- Léon Walras (Franța, profesor la Lausanne, Elveția), „Elemente de economie politică pură” (1874). A construit primul model matematic al tuturor piețelor deodată.
Un precursor uitat, germanul Hermann Heinrich Gossen, formulase ideile principale încă din 1854, dar cartea lui trecuse neobservată.
Partea 2. Valoarea subiectivă și utilitatea marginală
Valoarea subiectivă înseamnă că valoarea nu este o proprietate a bunului (câtă muncă conține), ci o judecată a omului care îl folosește. Același pahar de apă valorează enorm în deșert și aproape nimic lângă un izvor.
Utilitatea marginală (Umg) este satisfacția suplimentară adusă de ultima unitate consumată. Regula în cuvinte: împarți creșterea utilității totale (UT) la creșterea cantității.
Partea 3. Paradoxul apei și diamantelor, rezolvat
Smith observase că apa este foarte utilă, dar ieftină, iar diamantele sunt puțin utile, dar scumpe (paradoxul valorii). Clasicii nu l-au putut rezolva.
Marginaliștii au răspuns: prețul nu depinde de utilitatea totală a apei, ci de utilitatea ultimului litru. Apa este din belșug, așa că ultimul litru folosit (pentru udatul florilor, de exemplu) aduce o utilitate mică. Diamantele sunt rare, așa că și ultimul diamant are o utilitate marginală mare. Utilitatea totală a apei este uriașă, dar cea marginală este mică.
Partea 4. Cum împarți banii: regula egalizării
Un consumator cu un buget limitat obține cea mai mare satisfacție când ultimul leu cheltuit pe fiecare bun aduce aceeași utilitate. Regula în cuvinte: utilitatea marginală împărțită la preț trebuie să fie egală pentru toate bunurile.
Partea 5. Walras și echilibrul general
Walras a pus o întrebare mai mare: piețele sunt legate între ele (pâinea de făină, făina de grâu, toate de salarii). Se pot echilibra toate deodată? El a scris câte o ecuație de cerere și ofertă pentru fiecare piață și a arătat că numărul de ecuații se potrivește cu numărul de prețuri necunoscute.
Walras și-a imaginat un „strigător” care anunță prețuri, vede pe ce piețe e surplus sau lipsă, scade prețurile unde e surplus, le crește unde e lipsă și repetă până când toate piețele se echilibrează (procesul numit tâtonnement, „pipăire”).
Video
The Marginal Revolution and the Birth of the Austrian School- Austrian Economics with Steve Horwitz
de Libertarianism.org
Se încarcă de pe YouTube
The Marginal Revolution and the Birth of the Austrian School- Austrian Economics with Steve Horwitz · de Libertarianism.org · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Prin ce s-a deosebit abordarea lui Menger de cea a lui Jevons și Walras?
Marginal Utility
de Khan Academy
Se încarcă de pe YouTube
Marginal Utility · de Khan Academy · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Urmărește cum se calculează utilitatea marginală din tabel. Se potrivește cu exemplul cu pizza din lecție?
Exemple grafice
Graficul desenează tabelul cu pizza: utilitatea totală și utilitatea marginală pentru 0–6 felii.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Felii de pizza | Unități de utilitate |
|---|---|---|
| Utilitate totală | 0 | 0 |
| Utilitate totală | 1 | 10 |
| Utilitate totală | 2 | 18 |
| Utilitate totală | 3 | 24 |
| Utilitate totală | 4 | 28 |
| Utilitate totală | 5 | 30 |
| Utilitate totală | 6 | 30 |
| Utilitate marginală | 1 | 10 |
| Utilitate marginală | 2 | 8 |
| Utilitate marginală | 3 | 6 |
| Utilitate marginală | 4 | 4 |
| Utilitate marginală | 5 | 2 |
| Utilitate marginală | 6 | 0 |
| Umg = 0 | 6 | 30 |
Ce să observi: când utilitatea marginală ajunge la 0, utilitatea totală nu mai crește; linia ei devine orizontală. Încearcă să calculezi singur: dacă a 7-a felie l-ar face pe Andrei să se simtă rău și UT ar scădea la 27, utilitatea marginală ar fi 27 − 30 = −3.
Al doilea grafic arată utilitatea pe leu a covrigilor și a sucurilor din exemplul cu Ioana.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Unități cumpărate | Utilitate marginală pe leu |
|---|---|---|
| Covrigi | 1 | 8 |
| Covrigi | 2 | 6 |
| Covrigi | 3 | 4 |
| Covrigi | 4 | 2 |
| Suc | 1 | 6 |
| Suc | 2 | 4 |
| Suc | 3 | 2 |
| Al 3-lea covrig | 3 | 4 |
| Al 2-lea suc | 2 | 4 |
Ce să observi: dacă Ioana ar cumpăra un al patrulea covrig în loc de al doilea suc, ar primi 2 în loc de 4 pe fiecare leu. Orice abatere de la regula egalizării îi scade satisfacția totală.
Concluzie: gândirea „la marjă”, adică întrebarea „ce îmi aduce încă o unitate?”, explică atât prețurile, cât și felul în care oamenii își împart bugetul.
Aprofundare
Fermierul lui Menger
Menger a ilustrat ideea cu un fermier izolat care are cinci saci de grâu. Primul sac îl ține în viață, al doilea îi dă putere de muncă, al treilea hrănește păsările, al patrulea este pentru băutură, iar al cincilea pentru niște papagali. Dacă pierde un sac, fermierul nu renunță la viață, ci la papagali, adică la folosința cea mai puțin importantă. Valoarea fiecărui sac este dată de această ultimă folosință.
De la consumator înapoi la producție
Menger a întors și logica clasicilor despre costuri. Bunurile de consum sunt „bunuri de ordinul întâi” (pâinea). Făina, cuptorul și munca brutarului sunt bunuri de ordin superior, iar valoarea lor vine din valoarea pâinii pe care o produc. Nu munca dă valoare pâinii, ci valoarea pâinii dă valoare muncii.
De ce „revoluție”
Teoria valorii-muncă susținea, între altele, teoria exploatării a lui Marx. Valoarea subiectivă a scos-o din centrul economiei academice. Analiza la marjă s-a extins apoi la producție (costul marginal, productivitatea marginală a factorilor) și a devenit limbajul comun al microeconomiei.
Legea lui Walras
În modelul lui Walras, valoarea totală a cererilor nete (cererea minus oferta, înmulțită cu prețul) pe toate piețele adunate este zero. Consecința: dacă toate piețele, mai puțin una, sunt în echilibru, ultima este automat în echilibru. Existența unui echilibru general a fost demonstrată riguros abia în 1954, de Kenneth Arrow și Gérard Debreu.
Utilitatea se poate măsura?
Jevons și Walras tratau utilitatea ca pe o mărime măsurabilă, ca în tabelul cu pizza (utilitate cardinală). Mai târziu, Pareto și alții au arătat că pentru alegerile consumatorului este suficient ca omul să poată ordona variantele („prefer A lui B”), fără să le dea cifre (utilitate ordinală). De aici vin curbele de indiferență din manualele de azi.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.