Istoria gândirii economice · Economia modernă
Școala neoclasică: Marshall și Pareto
Intermediar40 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici cum a împăcat Marshall costul de producție și utilitatea în modelul cererii și ofertei.
- Calculezi elasticitatea cererii, echilibrul unei piețe și surplusul consumatorului într-un exemplu simplu.
- Explici ce înseamnă optimul Pareto și o îmbunătățire Pareto.
Teorie
Ideea centrală: după revoluția marginalistă, economiștii aveau două explicații pentru preț. Clasicii spuneau „costul de producție”, marginaliștii „utilitatea”. Alfred Marshall a arătat că amândouă contează, ca cele două lame ale unei foarfece, și a construit modelul cererii și ofertei pe care îl găsești azi în orice manual. Vilfredo Pareto a dat un criteriu pentru a judeca dacă o alocare a resurselor este eficientă.
Partea 1. Alfred Marshall și foarfeca
Alfred Marshall (1842–1924), profesor la Cambridge, a publicat în 1890 „Principiile economiei”, manualul de bază al economiștilor timp de câteva decenii. A obținut ca economia să fie studiată ca disciplină separată la Cambridge, iar printre studenții lui s-a numărat John Maynard Keynes.
Școala neoclasică îmbină ideile clasicilor despre producție și costuri cu analiza marginalistă a cererii. Marshall spunea că a te certa dacă prețul e stabilit de utilitate sau de cost este ca și cum te-ai certa care lamă a foarfecii taie hârtia. Cererea (în spatele ei: utilitatea marginală) și oferta (în spatele ei: costul de producție) determină împreună prețul.
Regula în cuvinte: prețul de echilibru este prețul la care cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită.
Partea 2. Echilibrul parțial și ceteris paribus
Walras privise toate piețele deodată. Marshall a ales o cale mai practică: echilibrul parțial, adică studiul unei singure piețe, presupunând că restul economiei nu se schimbă. Expresia latină ceteris paribus („celelalte rămânând neschimbate”) arată această ipoteză: când studiezi piața sandvișurilor, presupui că veniturile studenților, prețul pizzei și chiria cantinei rămân aceleași.
Marshall a introdus și timpul în analiză: pe termen foarte scurt oferta e fixă (ce e în vitrină), pe termen scurt firmele pot produce mai mult cu aceleași utilaje, iar pe termen lung pot construi altele noi sau pot intra firme noi pe piață.
Partea 3. Elasticitatea și surplusul consumatorului
Marshall a dat o formă clară ideii de elasticitate a cererii: cât de puternic reacționează cantitatea cerută la schimbarea prețului. Regula în cuvinte: împarți modificarea procentuală a cantității la modificarea procentuală a prețului și pui semnul minus în față.
Surplusul consumatorului este diferența dintre suma maximă pe care un cumpărător ar fi dispus să o plătească și prețul pe care îl plătește efectiv. Dacă ai fi dat 45 de lei pe un sandviș și îl plătești 30, câștigul tău este de 15 lei.
Partea 4. Vilfredo Pareto și eficiența
Vilfredo Pareto (1848–1923), inginer și economist italian, i-a urmat lui Walras la Lausanne. În „Manualul de economie politică” (1906) a propus un criteriu de eficiență care nu cere compararea fericirii unor oameni diferiți.
Atenție: optimul Pareto spune ceva despre eficiență, nu despre dreptate. Și situația în care Ana are toate fructele, iar Bogdan niciunul, este un optim Pareto, pentru că orice fruct dat lui Bogdan i s-ar lua Anei.
Video
Pareto Efficiency and Pareto Improvements I A Level and IB Economics
de tutor2u
Se încarcă de pe YouTube
Pareto Efficiency and Pareto Improvements I A Level and IB Economics · de tutor2u · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Care este diferența dintre o alocare eficientă Pareto și o îmbunătățire Pareto? De ce eficiența nu înseamnă automat o împărțire corectă?
Exemple grafice și instrumente
Graficul desenează piața sandvișurilor din exemplu. Zona colorată este surplusul consumatorului: ce ar fi fost dispuși să plătească cumpărătorii peste prețul de 30 de lei.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Cantitate (sandvișuri pe zi) | Preț (lei) |
|---|---|---|
| Cerere | 0 | 50 |
| Cerere | 100 | 0 |
| Ofertă | 0 | 10 |
| Ofertă | 100 | 60 |
| Surplusul consumatorului | 0 | 50 |
| Surplusul consumatorului | 0 | 30 |
| Surplusul consumatorului | 40 | 30 |
| E (40; 30 lei) | 40 | 30 |
Surplusul consumatorului este aria triunghiului: baza (40 de sandvișuri) înmulțită cu înălțimea (50 − 30 = 20 de lei), împărțită la 2, adică 40 × 20 : 2 = 400 de lei. Încearcă: dacă prețul ar urca la 35 de lei, cumpărătorii ar lua 30 de sandvișuri, iar surplusul ar scădea la 30 × 15 : 2 = 225 de lei.
Instrumentul de mai jos pornește tot de la un echilibru la 30 de lei și 40 de unități. Mută cererea sau oferta și urmărește ce se întâmplă cu prețul și cantitatea, ceteris paribus.
Piața este în echilibru: prețul este 30 lei, iar cantitatea 40. Mută unul dintre glisoare ca să vezi ce se întâmplă.
- Cerere
- Ofertă
Vezi datele ca tabel
| Situație | Preț (lei) | Cantitate |
|---|---|---|
| La început | 30 | 40 |
Instrument educațional. Nu include impozite, comisioane sau situația ta personală.
Încearcă să crești cererea (de exemplu, începe sesiunea de examene și studenții mănâncă mai mult în campus). Prețul și cantitatea de echilibru cresc amândouă. Apoi scade oferta (se scumpește pâinea): prețul crește, dar cantitatea scade.
Concluzie: foarfeca lui Marshall rămâne primul instrument al oricărui economist: când se schimbă un preț, întrebarea este dacă s-a mișcat cererea, oferta sau amândouă.
Aprofundare
Cum arată un optim Pareto pe grafic
Dacă pui pe o axă satisfacția Anei și pe cealaltă satisfacția lui Bogdan, toate alocările eficiente formează o curbă, numită frontiera posibilităților de utilitate. Orice punct sub curbă este ineficient: se poate ajunge la un punct de pe curbă unde amândoi câștigă. Între două puncte de pe curbă, criteriul lui Pareto nu poate alege; alegerea ține de ce consideră societatea corect.
Teoremele economiei bunăstării
Economiștii secolului XX au demonstrat, în condiții stricte, legătura dintre piață și Pareto. Prima teoremă: un echilibru pe piețe cu concurență perfectă este un optim Pareto (o formă riguroasă a „mâinii invizibile”). A doua teoremă: orice optim Pareto poate fi atins prin piață, dacă se redistribuie de la început resursele. Condițiile sunt însă exigente: fără monopoluri, fără efecte externe (de exemplu, poluare), cu informație completă.
Pareto și distribuția veniturilor
Pareto a observat, studiind date despre averi și venituri din mai multe țări, că o mică parte a populației deține o mare parte din avere. De aici a pornit, mult mai târziu, „regula 80/20” din management, care îi poartă numele, dar care nu este o lege exactă.
Limitele echilibrului parțial
Ipoteza ceteris paribus este rezonabilă pentru o piață mică (sandvișurile din campus). Pentru o piață mare, de exemplu cea a muncii sau a petrolului, schimbarea prețului afectează veniturile și prețurile din toată economia, iar acestea se întorc asupra pieței inițiale. Aici este nevoie de echilibrul general al lui Walras sau de modele macroeconomice.
Cvasi-renta
Marshall a numit cvasi-rentă câștigul pe termen scurt al unui utilaj sau al unei calificări rare, peste costul de a le menține în funcțiune. Pe termen lung, câștigul atrage concurenți, iar cvasi-renta dispare. Ideea leagă renta lui Ricardo (pământul fix) de profitul obișnuit al firmelor.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.