Istoria gândirii economice · Economia modernă
Școala austriacă: capital, dobândă și informația din prețuri
Intermediar40 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Explici de ce, după Böhm-Bawerk, există dobândă și calculezi valoarea prezentă a unei sume viitoare.
- Descrii argumentul lui Mises despre imposibilitatea calculului economic fără prețuri de piață.
- Explici, cu exemplul lui Hayek, cum transmit prețurile informație despre raritate.
Teorie
Ideea centrală: școala austriacă, pornită de Carl Menger la Viena, pune în centru omul care alege în condiții de incertitudine și cu informații incomplete. De aici vin trei idei: dobânda există pentru că oamenii preferă bunurile de azi celor de mâine; fără proprietate privată și prețuri de piață nu se poate calcula ce merită produs; prețurile adună informații pe care nicio autoritate nu le poate aduna singură.
Partea 1. Böhm-Bawerk: capital și dobândă
Eugen von Böhm-Bawerk (1851–1914), economist și de mai multe ori ministru de finanțe al Austriei, a publicat lucrarea „Capital și dobândă” (1884–1889). El a întrebat: de ce cel care împrumută bani primește înapoi mai mult decât a dat?
Răspunsul lui este preferința de timp: oamenii prețuiesc mai mult un bun disponibil azi decât același bun disponibil peste un an. Böhm-Bawerk a dat trei motive:
- mulți se așteaptă să fie mai bogați în viitor, așa că un leu de azi le e mai necesar;
- oamenii subestimează sistematic nevoile viitoare;
- bunurile de azi pot fi folosite pentru a produce mai mult mâine.
Regula în cuvinte: valoarea prezentă (VP) a unei sume viitoare (V) este suma viitoare împărțită la (1 + rata dobânzii).
Al treilea motiv duce la ideea de producție ocolitoare: în loc să produci direct, mai întâi construiești unelte (capital). Durează mai mult, dar la final produci mult mai mult.
Partea 2. Mises: calculul economic în socialism
Ludwig von Mises (1881–1973) a publicat în 1920 un articol care a deschis o dezbatere de decenii: problema calculului economic.
Argumentul, pas cu pas:
- Pentru a decide ce merită produs, trebuie să compari costurile cu rezultatele, în aceeași unitate: bani.
- Prețurile utilajelor, materiilor prime și terenurilor apar pe piață, unde proprietarii le cumpără și le vând.
- În socialism, statul deține toate mijloacele de producție, deci ele nu se mai vând și nu mai au prețuri de piață.
- Fără prețuri, planificatorul nu poate ști dacă e mai economic să construiască o cale ferată din oțel sau din alt material, sau dacă o fabrică produce mai mult decât consumă.
Concluzia lui Mises: socialismul nu este doar mai puțin eficient, ci nu poate calcula rațional deloc.
Partea 3. Hayek: prețurile ca transmițători de informație
Friedrich August von Hayek (1899–1992), elevul lui Mises, a mutat discuția de la calcul la cunoaștere. În articolul „Folosirea cunoașterii în societate” (1945), el arăta că informația necesară economiei nu stă într-un singur loc. Ea este împrăștiată în milioane de minți: brutarul știe când îi vin clienții, fermierul cum arată recolta, transportatorul unde are camioane goale.
Exemplul lui Hayek: undeva în lume apare o nouă utilizare a cositorului sau se închide o mină. Prețul cositorului crește. Mii de fabrici reduc consumul, caută înlocuitori sau îl folosesc mai atent, fără să știe ce s-a întâmplat. Piața coordonează reacția lor, deși nimeni nu a dat vreun ordin. Hayek a numit astfel de rezultate ordine spontană: o ordine care apare din acțiunile multor oameni, fără un plan central.
Hayek a primit Premiul Nobel pentru economie în 1974. Cartea sa „Drumul către servitute” (1944) avertiza că planificarea centrală a economiei duce la concentrarea puterii și la pierderea libertăților politice.
Video
Hayek on the Use of Knowledge in Society
de Marginal Revolution University
Se încarcă de pe YouTube
Hayek on the Use of Knowledge in Society · de Marginal Revolution University · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Urmărește exemplul cu cositorul. De ce nu trebuie ca utilizatorii de cositor să afle cauza scumpirii?
Exemple grafice
Graficul compară peștii prinși în total de pescarul din exemplu, cu și fără năvod, în primele 12 zile.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Ziua | Pești prinși în total |
|---|---|---|
| Fără năvod | 0 | 0 |
| Fără năvod | 12 | 120 |
| Cu năvod | 0 | 0 |
| Cu năvod | 5 | 0 |
| Cu năvod | 12 | 210 |
| Punctul de egalitate | 7,5 | 75 |
Ce să observi: în primele zile, producția ocolitoare pare o pierdere. Punctul de egalitate se află unde 10 × zile = 30 × (zile − 5). Rezolvi: 10z = 30z − 150, deci 20z = 150 și z = 7,5 zile. După acest punct, năvodul aduce tot mai mult. Încearcă: dacă năvodul ar dura 8 zile, punctul de egalitate ar fi la 30 × 8 : 20 = 12 zile.
Al doilea grafic urmărește exemplul lui Hayek pentru o fabrică de conserve, cu cifre inventate.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Luna | Lei pe kg / kg pe lună |
|---|---|---|
| Preț (lei/kg) | 0 | 100 |
| Preț (lei/kg) | 3 | 100 |
| Preț (lei/kg) | 3,5 | 150 |
| Preț (lei/kg) | 8 | 150 |
| Consum (kg/lună) | 0 | 200 |
| Consum (kg/lună) | 3 | 200 |
| Consum (kg/lună) | 6 | 140 |
| Consum (kg/lună) | 8 | 140 |
Ce să observi: fabrica nu știe de ce s-a scumpit cositorul și nici nu are nevoie să știe. Prețul i-a transmis tot ce îi trebuia: „folosește mai puțin”. Gândește-te ce s-ar fi întâmplat dacă prețul ar fi fost fixat de stat la 100 de lei: fabrica ar fi consumat în continuare 200 de kilograme, iar cositorul ar fi lipsit în altă parte.
Concluzie: capitalul cere răbdare (economii) și se răsplătește prin dobândă, iar prețurile libere sunt, pentru austrieci, sistemul nervos al economiei.
Aprofundare
Dezbaterea despre calculul socialist
În anii 1930, economistul polonez Oskar Lange a răspuns lui Mises și Hayek cu un model de „socialism de piață”. Un birou central de planificare ar fixa prețuri, ar observa surplusurile și lipsurile și ar ajusta prețurile prin încercări, asemenea strigătorului lui Walras. Directorii de întreprinderi ar urma reguli simple (să producă până unde costul marginal egalează prețul). Hayek a obiectat că biroul nu ar putea ajusta destul de repede milioane de prețuri și că directorii nu ar avea motivația proprietarilor de a descoperi oportunități. Mulți economiști văd în experiența economiilor planificate o confirmare a criticii austriece.
Teoria austriacă a ciclului economic
Mises și Hayek au propus și o explicație pentru crize. Dacă banca centrală ține dobânda sub nivelul dat de economiile reale, firmele încep prea multe proiecte lungi și ocolitoare. Când se vede că economiile nu ajung, proiectele se opresc, iar urmează recesiunea. Teoria a pierdut teren în anii 1930 în fața lui Keynes, dar a revenit în discuții după crizele financiare recente.
Metoda austriacă
Austriecii insistă că economia pornește de la acțiunea umană: oamenii urmăresc scopuri cu mijloace limitate. Mises a numit această abordare „praxeologie”, în tratatul „Acțiunea umană” (1949). Mulți austrieci sunt sceptici față de modelele matematice și de prognozele precise, ceea ce îi deosebește de neoclasici.
Concurența ca proces de descoperire
Pentru Hayek, concurența nu este o stare (multe firme mici, ca în manuale), ci un proces prin care firmele descoperă ce vor clienții și cum se poate produce mai ieftin. Profitul răsplătește descoperirea, iar pierderea semnalează greșeala. Această idee îl apropie de Schumpeter, tratat în ultima lecție a cursului.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.