Matematici aplicate în economie · Analiză matematică
Derivate și analiză marginală
Intermediar85 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Calculezi derivata unei funcții pas cu pas: rescrii radicalii și fracțiile ca puteri, apoi aplici regulile (putere, sumă, produs, cât, funcție compusă).
- Calculezi costul, venitul și profitul marginal și explici ce înseamnă fiecare pentru o unitate în plus.
- Găsești producția care maximizează profitul cu regula Vmg = Cmg și verifici că este un maxim.
Teorie
O brutărie coace 100 de pâini pe zi. Cât o costă încă o pâine? Merită să coacă 101? Economiștii numesc „marginale” mărimile care descriu efectul unei unități în plus. În cursul de microeconomie le-ai calculat cu diferențe (). Când costul sau venitul sunt date printr-o formulă, aceeași idee se calculează exact și rapid cu derivata.
Partea 1. Ce este derivata
De la „cât s-a schimbat” la „cât de repede se schimbă”. Pornește de la ceva cunoscut: dacă un drum de 120 km durează 2 ore, viteza medie este km pe oră. Împarți cât s-a schimbat mărimea la cât s-a schimbat variabila. Pentru o funcție f, această „viteză medie” între x și este:
Derivata este „viteza într-un punct”: rata medie calculată pe un interval din ce în ce mai mic. Exemplu cu în punctul , unde :
| Pasul h | Rata medie | |
|---|---|---|
| 1 | 16 | |
| 0,1 | 9,61 | |
| 0,01 | 9,0601 | |
| 0,001 | 9,006001 |
Cu cât pasul este mai mic, cu atât rata medie se apropie de 6. Acest număr este derivata lui în punctul 3 și se scrie . Nu trebuie să faci tabelul de fiecare dată: în Partea 3 vei vedea că derivata lui este , iar .
Trei moduri de a citi aceeași derivată:
- ca rată de schimbare: cu cât se schimbă f când x crește cu o unitate (aproximativ, la unități mici);
- geometric: panta tangentei la grafic în punctul ; ecuația tangentei este ;
- ca semn: dacă , funcția crește în jurul lui a; dacă , scade.
Notații echivalente: , , iar pentru o funcție de cost sau .
Partea 2. Pregătirea: puteri și radicali
Cele mai multe greșeli la derivate nu vin din derivate, ci din puteri. Înainte de a deriva, radicalii și fracțiile cu x la numitor se rescriu ca puteri, pentru că regula puterii (Partea 3) se aplică doar unei puteri.
| Scris obișnuit | Scris ca putere | De reținut |
|---|---|---|
| radicalul de ordin 2 este puterea 1/2 | ||
| radicalul de ordin 3 este puterea 1/3 | ||
| x la numitor înseamnă exponent cu minus | ||
| constanta 5 rămâne în față |
Regulile puterilor folosite mai sus:
- la înmulțire, exponenții se adună: ;
- la împărțire, exponenții se scad: , iar ;
- puterea unei puteri înmulțește exponenții: ;
- orice număr (diferit de 0) la puterea 0 este 1: .
Drumul invers, de la putere la scrierea obișnuită, se face la sfârșit, ca rezultatul să arate frumos: și .
Partea 3. Tabelul derivatelor
Nu calculezi limita de fiecare dată: pentru funcțiile uzuale derivatele sunt deja calculate și se folosesc ca un tabel de înmulțire (c, n și a sunt constante).
| Funcția | Derivata | Exemplu |
|---|---|---|
| (constantă) | ||
| în : | ||
| în : | ||
| singura funcție care rămâne neschimbată | ||
| în : |
Regula puterii, în cuvinte: exponentul coboară în față, iar exponentul nou este cel vechi minus 1. Funcționează pentru orice exponent, și pentru cei negativi sau fracționari:
- ;
- (exponentul scade de la la );
- ; de aceea rândurile pentru și din tabel sunt doar cazuri ale regulii puterii.
Partea 4. Regulile de calcul, pe rând
Funcțiile din economie sunt construite din funcțiile din tabel prin adunare, înmulțire, împărțire și „punere una în alta”. Pentru fiecare operație există o regulă.
1. Constanta adunată dispare. Regula: un număr care nu depinde de x nu se schimbă, deci derivata lui este 0. Exemplu: . Costul fix de 300 de lei nu influențează costul unei pâini în plus.
2. Constanta înmulțită rămâne în față. Regula: . Exemplu: , iar .
3. Suma și diferența se derivează termen cu termen. Regula: . Exemplu: pentru derivezi fiecare termen: , apoi , apoi . Rezultă .
4. Produsul: „primul derivat ori al doilea, plus primul ori al doilea derivat”.
Exemplu: . Atenție: derivata produsului nu este produsul derivatelor.
5. Câtul: „derivata de sus ori jos, minus sus ori derivata de jos, totul supra jos la pătrat”.
Exemplu: pentru , sus este x (derivata 1), jos este (derivata 1). Rezultă . Ordinea de la numărător contează, din cauza minusului.
6. Funcția compusă (regula „lanțului”): derivezi exteriorul, apoi înmulțești cu derivata interiorului.
O funcție este compusă când în locul lui x stă o expresie întreagă. Ca să o recunoști, întreabă-te: „ce operație fac ultima dacă aș calcula funcția cu un număr?”. Aceea este exteriorul. La calculezi întâi (interiorul) și abia apoi ridici la puterea a treia (exteriorul). Deci .
Tabelul de mai jos este tabelul din Partea 3 scris pentru o expresie u în locul lui x; diferența este doar factorul de la final.
| Funcția | Derivata | Exemplu |
|---|---|---|
Partea 5. Cum derivezi orice funcție: algoritmul
- Rescrie radicalii și fracțiile cu x la numitor ca puteri (Partea 2). Dacă o fracție se poate simplifica, simplific-o întâi.
- Recunoaște structura: este o sumă de termeni, un produs, un cât sau o funcție compusă? Începi cu operația „cea mai de sus”.
- Aplică regula potrivită (Partea 4), iar pentru fiecare bucată folosește tabelul (Partea 3).
- Simplifică și rescrie puterile negative sau fracționare înapoi ca fracții și radicali.
- Dacă ți se cere valoarea într-un punct, abia acum înlocuiești x cu numărul. Dacă înlocuiești înainte, derivezi o constantă și obții mereu 0.
Derivata a doua. Derivata unei funcții este tot o funcție, deci se poate deriva din nou. Rezultatul se numește derivata a doua, , și arată cum se schimbă derivata însăși. Exemplu: , deci . Pentru că este pozitivă, costul marginal crește: fiecare pâine în plus costă puțin mai mult decât precedenta. În general:
- : derivata crește, iar graficul se curbează în sus (funcție convexă), cum este costul total al brutăriei;
- : derivata scade, iar graficul se curbează în jos (funcție concavă), cum este venitul total , cu .
Derivata a doua se folosește în Partea 7 ca să deosebești un maxim de un minim și este studiată pe larg în lecția „Studiul funcțiilor și optimizare”.
Partea 6. Mărimile marginale
Formulele mărimilor marginale sunt derivatele mărimilor totale:
unde venitul total este și profitul este . Pentru brutărie:
- costul marginal este . La 100 de pâini, lei: a 101-a pâine costă aproximativ 4 lei. Verificare exactă: lei;
- venitul total este , iar venitul marginal . La 100 de pâini, lei, deși prețul este 9 lei: ca să vândă pâinea în plus, brutăria scade puțin prețul la toate pâinile;
- profitul marginal la 100 de pâini este lei: merită să coacă mai mult.
Aceeași idee se aplică oricărei mărimi totale: productivitatea marginală a muncii este , utilitatea marginală este , iar derivata costului mediu ai calculat-o în Partea 5.
Diferențiala și aproximarea. Pentru o schimbare mică Δx, variația funcției este aproximativ derivata înmulțită cu schimbarea:
Exemplu: dacă brutăria trece de la 100 la 110 pâini, costul crește cu aproximativ de lei (exact: 41 de lei). Diferențiala este aproximarea „în linie dreaptă”, pe tangentă.
Partea 7. Regula de maximizare a profitului
Profitul este maxim acolo unde nu mai crește și începe să scadă, adică unde derivata lui este 0:
În cuvinte: producția crește cât timp o unitate în plus aduce mai mult decât costă () și se oprește exact când venitul și costul unei unități în plus devin egale. Ca punctul să fie un maxim (și nu un minim), trebuie ca după el costul marginal să crească mai repede decât venitul marginal, adică .
Rețeta, pas cu pas:
- Scrii venitul total , cu prețul exprimat în funcție de Q.
- Calculezi și .
- Rezolvi ecuația și afli Q.
- Verifici că .
- Calculezi prețul, venitul, costul și profitul la producția găsită.
Pentru brutărie:
- Egalezi: , deci și de pâini.
- Prețul este lei.
- Venitul total: de lei. Costul total: de lei. Profitul: 500 de lei, cel mai mare posibil.
- Verificarea maximului: .
Cazul concurenței perfecte. Dacă firma este prea mică pentru a influența prețul, fiecare unitate se vinde la același preț P, deci și . Regula devine . Dacă pâinea s-ar vinde la un preț fix de 5 lei, brutăria ar coace pâini până când , adică .
Exerciții rezolvate
Încearcă fiecare exercițiu singur, apoi compară cu rezolvarea.
1. . Sumă de termeni, deci termen cu termen: .
2. . Produs: primul derivat () ori al doilea, plus primul ori al doilea derivat (): . Verificare: dacă desfaci parantezele, , iar derivata este aceeași.
3. . Rescrii: . Derivezi: . În : .
4. . Două funcții compuse: , iar . Deci .
5. Exemplu ipotetic: un atelier de croitorie are costul total lei, unde Q este numărul de cămăși pe zi. Costul marginal este ; la 3 cămăși, lei. Costul marginal este cel mai mic acolo unde derivata lui este 0: , deci , cu lei. Până la 2 cămăși costul marginal scade, apoi crește.
Video
The paradox of the derivative | Chapter 2, Essence of calculus
de 3Blue1Brown
Se încarcă de pe YouTube
The paradox of the derivative | Chapter 2, Essence of calculus · de 3Blue1Brown · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză și explică vizual ce înseamnă „rata de schimbare într-un moment”. Urmărește cum raportul dintre o creștere mică a funcției și creșterea lui x se apropie de un număr: aceasta este derivata din Partea 1 (tabelul cu pașii tot mai mici).
Marginal Analysis: Cost, Revenue, and Profit (using Derivatives)
de Michael Fulkerson
Se încarcă de pe YouTube
Marginal Analysis: Cost, Revenue, and Profit (using Derivatives) · de Michael Fulkerson · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (marginal cost = cost marginal, marginal revenue = venit marginal). Urmărește cum se compară derivata cu diferența exactă C(x + 1) − C(x) și compară cu verificarea pentru a 101-a pâine.
Exemple grafice
Primul grafic arată venitul total și costul total al brutăriei. Profitul este distanța pe verticală dintre cele două curbe.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Pâini pe zi (Q) | Lei |
|---|---|---|
| venit total | 0 | 0 |
| venit total | 50 | 475 |
| venit total | 100 | 900 |
| venit total | 150 | 1.275 |
| venit total | 200 | 1.600 |
| venit total | 250 | 1.875 |
| venit total | 300 | 2.100 |
| venit total | 350 | 2.275 |
| venit total | 400 | 2.400 |
| cost total | 0 | 300 |
| cost total | 50 | 425 |
| cost total | 100 | 600 |
| cost total | 150 | 825 |
| cost total | 200 | 1.100 |
| cost total | 250 | 1.425 |
| cost total | 300 | 1.800 |
| cost total | 350 | 2.225 |
| cost total | 400 | 2.700 |
| venit 1600 | 200 | 1.600 |
| cost 1100 | 200 | 1.100 |
Încearcă să calculezi profitul la 300 de pâini: de lei, mai puțin decât la 200. Concluzie: peste un anumit nivel, fiecare pâine în plus aduce mai puțin decât costă, iar profitul scade.
Al doilea grafic arată aceleași informații „pe unitate”: venitul marginal și costul marginal.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Pâini pe zi (Q) | Lei pe pâine |
|---|---|---|
| venit marginal | 0 | 10 |
| venit marginal | 400 | 2 |
| cost marginal | 0 | 2 |
| cost marginal | 400 | 10 |
| Vmg = Cmg = 6 lei | 200 | 6 |
Încearcă să citești graficul la 100 de pâini: venitul marginal este 8 lei, costul marginal 4 lei, deci o pâine în plus mărește profitul cu aproximativ 4 lei. Concluzie: la stânga intersecției merită să produci mai mult, la dreapta ei mai puțin.
Aprofundare
De ce derivata lui este
Pentru : , care tinde la când h tinde la 0. Pentru , , iar raportul tinde la . În general, din dezvoltarea lui rămâne, după împărțirea la h și trecerea la limită, doar termenul .
De ce venitul marginal este sub preț
Din regula produsului, . Primul termen este prețul încasat pe unitatea în plus; al doilea este negativ când cererea scade cu prețul () și reprezintă pierderea de venit la toate unitățile vândute deja la un preț puțin mai mic. Pentru brutărie, la 100 de pâini: lei. Doar în concurență perfectă , iar venitul marginal este egal cu prețul.
Excepții și nuanțe
- Regula găsește doar candidații. Dacă , punctul este un minim al profitului. Mai trebuie verificat și că profitul maxim este cel puțin cât pierderea în cazul în care firma se oprește (costurile fixe).
- Funcțiile cu „colțuri” (de exemplu tarife pe tranșe) nu au derivată în punctul colțului; acolo analiza marginală se face separat la stânga și la dreapta.
- Derivata este o aproximare pentru o unitate în plus. Când unitatea este mare (un avion, o clădire), diferența exactă poate fi destul de diferită de .
Un caz real: revoluția marginalistă
În anii 1870, trei economiști, fiecare independent de ceilalți, au pus mărimile marginale în centrul teoriei economice: William Stanley Jevons în Anglia, Carl Menger în Austria și Léon Walras în Elveția. Jevons și Walras au folosit explicit calculul diferențial, iar Alfred Marshall, în „Principiile economiei” (1890), a făcut din costul marginal și venitul marginal instrumentele de bază ale analizei firmei. De aceea „marginal” înseamnă în economie aproape mereu „derivată”.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.