Matematici aplicate în economie · Analiză matematică
Optimizare cu și fără restricții
Avansat70 min✓ Terminată
Pe această pagină
Ce înveți
- Găsești și clasifici extremele libere ale unei funcții de două variabile cu derivatele parțiale și hessiana.
- Rezolvi o problemă de optimizare cu o restricție prin metoda multiplicatorilor Lagrange și prin substituție.
- Calculezi coșul care maximizează utilitatea sub buget și combinația de factori care minimizează costul, și interpretezi multiplicatorul λ.
Teorie
În lecția „Studiul funcțiilor” ai căutat maximul unei funcții de o singură variabilă. Deciziile economice reale au însă mai multe variabile (câte produse de fiecare fel, cât capital și câtă muncă) și, de cele mai multe ori, o restricție: bugetul, producția cerută, timpul disponibil. Lecția are două părți: optimizarea liberă (fără restricții) și optimizarea cu restricții, prin metoda lui Lagrange.
Partea 1. Extreme libere
Pasul 1. Punctele staționare. Un extrem poate apărea doar unde ambele derivate parțiale sunt 0:
Pasul 2. Clasificarea. Calculezi derivatele de ordinul al doilea în punctul staționar și formezi matricea hessiană și minorii ei:
- dacă și : punctul este un maxim local;
- dacă și : punctul este un minim local;
- dacă : punctul este un punct șa (crește într-o direcție și scade în alta), nu un extrem;
- dacă : testul nu decide.
Partea 2. Optimizarea cu restricție: metoda lui Lagrange
Problema generală: cauți maximul sau minimul lui pe mulțimea punctelor care respectă restricția . Metoda lui Lagrange introduce o variabilă nouă, λ, și construiește funcția lui Lagrange:
Condițiile de optim sunt derivatele parțiale ale lui egale cu 0:
În cuvinte: la optim, curba de nivel a lui f și curba restricției sunt tangente (au aceeași pantă), iar restricția este respectată. Împărțind primele două condiții, obții forma cea mai folosită în economie:
Metoda substituției este o alternativă când restricția se poate rezolva ușor: scoți y din restricție, îl înlocuiești în f și rezolvi o problemă cu o singură variabilă.
Partea 3. Maximizarea utilității sub buget
Consumatorul vrea utilitatea cea mai mare, , cu restricția bugetară . Condițiile lui Lagrange devin:
Aceasta este legea a doua a lui Gossen din cursul de microeconomie: la optim, ultimul leu cheltuit pe fiecare bun aduce aceeași utilitate. Echivalent, : curba de indiferență este tangentă la linia bugetului.
Exemplu ipotetic: studentul cu utilitatea (x cafele, y croissante) are 60 de lei pe săptămână; o cafea costă 5 lei, un croissant 3 lei.
- Condițiile: , și .
- Din primele două, , adică studentul cheltuie la fel pe fiecare bun. Înlocuind în buget: , deci cafele și croissante.
- Utilitatea maximă este , iar : un leu în plus la buget crește utilitatea cu aproximativ 2.
- Prin substituție: , deci , iar dă tot .
Formula generală pentru Cobb-Douglas. Pentru , coșul optim este:
Consumatorul cheltuie mereu aceeași parte din buget pe fiecare bun: pe primul și pe al doilea. Acestea sunt funcțiile de cerere ale consumatorului: cantitatea scade când crește prețul bunului și crește odată cu venitul.
Partea 4. Minimizarea costului pentru o producție dată
Firma vrea să producă bucăți cu cost minim: (w este salariul pe oră, r costul unei ore de capital), cu restricția . Condiția de optim este:
În cuvinte: ultimul leu cheltuit pe muncă trebuie să aducă la fel de multă producție ca ultimul leu cheltuit pe capital; izocuanta este tangentă la dreapta de izocost.
Exemplu ipotetic: brutăria cu vrea 120 de pâini pe zi. O oră de muncă costă de lei, o oră de cuptor de lei.
- Pentru această funcție, , deci condiția este , adică .
- Din restricție: , deci , ore de cuptor și de ore de muncă.
- Costul minim: de lei.
- Multiplicatorul este lei: costul marginal al unei pâini în plus.
Video
Utility Maximization Using the Lagrange Method
de Zach's Math Zone
Se încarcă de pe YouTube
Utility Maximization Using the Lagrange Method · de Zach's Math Zone · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (Lagrangian = funcția lui Lagrange, budget constraint = restricția bugetară). Urmărește cum se scriu cele trei condiții și cum se elimină λ, ca în exemplul studentului din Partea 3.
Constrained Optimization: The Lagrangian Method of Maximizing Consumer Utility
de Economics in Many Lessons
Se încarcă de pe YouTube
Constrained Optimization: The Lagrangian Method of Maximizing Consumer Utility · de Economics in Many Lessons · Deschide pe YouTube
Întrebare-ghid: Clipul este în engleză. Urmărește interpretarea economică a condiției MUx/Px = MUy/Py și compar-o cu legea a doua a lui Gossen.
Exemple grafice
Primul grafic arată problema studentului: linia bugetului și două curbe de indiferență.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Cafele pe săptămână (x) | Croissante pe săptămână (y) |
|---|---|---|
| buget: 5x + 3y = 60 | 0 | 20 |
| buget: 5x + 3y = 60 | 12 | 0 |
| U = 60 | 3 | 20 |
| U = 60 | 4 | 15 |
| U = 60 | 5 | 12 |
| U = 60 | 6 | 10 |
| U = 60 | 8 | 7,5 |
| U = 60 | 10 | 6 |
| U = 60 | 12 | 5 |
| U = 90 | 4,5 | 20 |
| U = 90 | 5 | 18 |
| U = 90 | 6 | 15 |
| U = 90 | 8 | 11,25 |
| U = 90 | 10 | 9 |
| U = 90 | 12 | 7,5 |
| optim (6, 10) | 6 | 10 |
Încearcă să verifici un alt coș de pe linia bugetului, de exemplu 9 cafele și 5 croissante: costă de lei, dar utilitatea este doar . Concluzie: dintre toate coșurile accesibile, cel optim este punctul de tangență.
Al doilea grafic arată problema brutăriei: izocuanta de 120 de pâini și două drepte de izocost.
Vezi datele ca tabel
| Serie | Ore de muncă (L) | Ore de cuptor (K) |
|---|---|---|
| izocuanta Q = 120 | 9,6 | 15 |
| izocuanta Q = 120 | 12 | 12 |
| izocuanta Q = 120 | 16 | 9 |
| izocuanta Q = 120 | 18 | 8 |
| izocuanta Q = 120 | 24 | 6 |
| izocuanta Q = 120 | 32 | 4,5 |
| izocuanta Q = 120 | 36 | 4 |
| izocuanta Q = 120 | 48 | 3 |
| izocost 960 lei | 0 | 12 |
| izocost 960 lei | 48 | 0 |
| izocost 720 lei | 0 | 9 |
| izocost 720 lei | 36 | 0 |
| optim (24, 6) | 24 | 6 |
Încearcă să calculezi costul combinației (12, 12), care dă tot 120 de pâini: de lei, cu 240 de lei mai mult. Concluzie: cum ora de cuptor este de 4 ori mai scumpă, firma o înlocuiește cu muncă până când raportul productivităților marginale devine egal cu raportul prețurilor.
Aprofundare
De ce condiția lui Lagrange înseamnă tangență
Pe curba restricției te poți deplasa doar într-o direcție. Dacă, mergând în acea direcție, f ar crește, punctul nu ar fi un maxim. Deci la optim, deplasarea de-a lungul restricției nu schimbă f „la prima ordine”, adică direcția restricției este și direcția unei curbe de nivel a lui f. Două curbe care se ating fără să se taie au aceeași pantă: . Factorul de proporționalitate dintre gradienți este λ.
Condiția de ordinul al doilea: hessiana bordată
Ca la extremele libere, condițiile de ordinul întâi găsesc doar candidații. Pentru o restricție și două variabile se folosește hessiana bordată:
Dacă , punctul este un maxim condiționat; dacă , un minim condiționat. Pentru student: , , , , iar determinantul este : maxim.
Excepții și nuanțe
- Soluțiile de colț: dacă un bun este foarte scump sau aproape inutil, optimul poate fi să nu-l cumperi deloc (), iar condiția de tangență nu mai este îndeplinită. Pentru astfel de cazuri se folosesc condițiile Kuhn–Tucker, cu restricții de tip inegalitate.
- Cu mai multe restricții, se introduce câte un multiplicator pentru fiecare:
- Hessiana testează doar extreme locale. Pentru funcții concave (cum este profitul brutăriei), maximul local este și global.
Un caz real: de la mecanică la economie
Joseph-Louis Lagrange a introdus multiplicatorii în „Mécanique analytique” (1788), pentru a studia mișcarea corpurilor legate prin fire și tije, adică tot o problemă cu restricții. Un secol mai târziu, economiști precum Vilfredo Pareto și apoi Paul Samuelson, în „Foundations of Economic Analysis” (1947), au scris teoria consumatorului și a firmei ca probleme de optimizare cu restricții. Interpretarea lui λ ca „utilitate marginală a banului” sau „cost marginal” vine din această tradiție.
Quiz
Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.