Matematici aplicate în economie · Analiză matematică

Optimizare cu și fără restricții

Avansat70 min

Pe această pagină

Ce înveți

  • Găsești și clasifici extremele libere ale unei funcții de două variabile cu derivatele parțiale și hessiana.
  • Rezolvi o problemă de optimizare cu o restricție prin metoda multiplicatorilor Lagrange și prin substituție.
  • Calculezi coșul care maximizează utilitatea sub buget și combinația de factori care minimizează costul, și interpretezi multiplicatorul λ.

Teorie

În lecția „Studiul funcțiilor” ai căutat maximul unei funcții de o singură variabilă. Deciziile economice reale au însă mai multe variabile (câte produse de fiecare fel, cât capital și câtă muncă) și, de cele mai multe ori, o restricție: bugetul, producția cerută, timpul disponibil. Lecția are două părți: optimizarea liberă (fără restricții) și optimizarea cu restricții, prin metoda lui Lagrange.

Partea 1. Extreme libere

Pasul 1. Punctele staționare. Un extrem poate apărea doar unde ambele derivate parțiale sunt 0:

fx′(x,y)=0,fy′(x,y)=0f'_x(x, y) = 0, \qquad f'_y(x, y) = 0

Pasul 2. Clasificarea. Calculezi derivatele de ordinul al doilea în punctul staționar și formezi matricea hessiană și minorii ei:

H=(fxx′′fxy′′fyx′′fyy′′),Δ1=fxx′′,Δ2=det⁡H=fxx′′fyy′′−(fxy′′)2H = \begin{pmatrix} f''_{xx} & f''_{xy} \\ f''_{yx} & f''_{yy} \end{pmatrix}, \qquad \Delta_1 = f''_{xx}, \qquad \Delta_2 = \det H = f''_{xx} f''_{yy} - (f''_{xy})^2
  • dacă Δ2>0\Delta_2 > 0 și Δ1<0\Delta_1 < 0: punctul este un maxim local;
  • dacă Δ2>0\Delta_2 > 0 și Δ1>0\Delta_1 > 0: punctul este un minim local;
  • dacă Δ2<0\Delta_2 < 0: punctul este un punct șa (crește într-o direcție și scade în alta), nu un extrem;
  • dacă Δ2=0\Delta_2 = 0: testul nu decide.

Partea 2. Optimizarea cu restricție: metoda lui Lagrange

Problema generală: cauți maximul sau minimul lui f(x,y)f(x, y) pe mulțimea punctelor care respectă restricția g(x,y)=cg(x, y) = c. Metoda lui Lagrange introduce o variabilă nouă, λ, și construiește funcția lui Lagrange:

L(x,y,λ)=f(x,y)+λ⋅(c−g(x,y))\mathcal{L}(x, y, \lambda) = f(x, y) + \lambda \cdot \big(c - g(x, y)\big)

Condițiile de optim sunt derivatele parțiale ale lui L\mathcal{L} egale cu 0:

fx′=λ gx′,fy′=λ gy′,g(x,y)=cf'_x = \lambda \, g'_x, \qquad f'_y = \lambda \, g'_y, \qquad g(x, y) = c

În cuvinte: la optim, curba de nivel a lui f și curba restricției sunt tangente (au aceeași pantă), iar restricția este respectată. Împărțind primele două condiții, obții forma cea mai folosită în economie:

fx′fy′=gx′gy′\frac{f'_x}{f'_y} = \frac{g'_x}{g'_y}

Metoda substituției este o alternativă când restricția se poate rezolva ușor: scoți y din restricție, îl înlocuiești în f și rezolvi o problemă cu o singură variabilă.

Partea 3. Maximizarea utilității sub buget

Consumatorul vrea utilitatea cea mai mare, max⁡U(x,y)\max U(x, y), cu restricția bugetară Px⋅x+Py⋅y=VP_x \cdot x + P_y \cdot y = V. Condițiile lui Lagrange devin:

Umgx=λPx,Umgy=λPy⟹UmgxPx=UmgyPy=λU_{mgx} = \lambda P_x, \qquad U_{mgy} = \lambda P_y \qquad \Longrightarrow \qquad \frac{U_{mgx}}{P_x} = \frac{U_{mgy}}{P_y} = \lambda

Aceasta este legea a doua a lui Gossen din cursul de microeconomie: la optim, ultimul leu cheltuit pe fiecare bun aduce aceeași utilitate. Echivalent, RMSx,y=Px/PyRMS_{x,y} = P_x / P_y: curba de indiferență este tangentă la linia bugetului.

Exemplu ipotetic: studentul cu utilitatea U=x⋅yU = x \cdot y (x cafele, y croissante) are 60 de lei pe săptămână; o cafea costă 5 lei, un croissant 3 lei.

  • Condițiile: y=5λy = 5\lambda, x=3λx = 3\lambda și 5x+3y=605x + 3y = 60.
  • Din primele două, 5x=3y5x = 3y, adică studentul cheltuie la fel pe fiecare bun. Înlocuind în buget: 5x+5x=605x + 5x = 60, deci x=6x = 6 cafele și y=30:3=10y = 30 : 3 = 10 croissante.
  • Utilitatea maximă este 6×10=606 \times 10 = 60, iar λ=y:5=2\lambda = y : 5 = 2: un leu în plus la buget crește utilitatea cu aproximativ 2.
  • Prin substituție: y=(60−5x):3y = (60 - 5x) : 3, deci U(x)=x(60−5x):3U(x) = x(60 - 5x) : 3, iar U′(x)=(60−10x):3=0U'(x) = (60 - 10x) : 3 = 0 dă tot x=6x = 6.

Formula generală pentru Cobb-Douglas. Pentru U=xaybU = x^a y^b, coșul optim este:

x∗=aa+b⋅VPx,y∗=ba+b⋅VPyx^* = \frac{a}{a + b} \cdot \frac{V}{P_x}, \qquad y^* = \frac{b}{a + b} \cdot \frac{V}{P_y}

Consumatorul cheltuie mereu aceeași parte din buget pe fiecare bun: a/(a+b)a/(a + b) pe primul și b/(a+b)b/(a + b) pe al doilea. Acestea sunt funcțiile de cerere ale consumatorului: cantitatea scade când crește prețul bunului și crește odată cu venitul.

Partea 4. Minimizarea costului pentru o producție dată

Firma vrea să producă Q0Q_0 bucăți cu cost minim: min⁡C=w⋅L+r⋅K\min C = w \cdot L + r \cdot K (w este salariul pe oră, r costul unei ore de capital), cu restricția Q(K,L)=Q0Q(K, L) = Q_0. Condiția de optim este:

WmgLw=WmgKrsauRMSL,K=wr\frac{W_{mgL}}{w} = \frac{W_{mgK}}{r} \qquad \text{sau} \qquad RMS_{L,K} = \frac{w}{r}

În cuvinte: ultimul leu cheltuit pe muncă trebuie să aducă la fel de multă producție ca ultimul leu cheltuit pe capital; izocuanta este tangentă la dreapta de izocost.

Exemplu ipotetic: brutăria cu Q=10KLQ = 10\sqrt{KL} vrea 120 de pâini pe zi. O oră de muncă costă w=20w = 20 de lei, o oră de cuptor r=80r = 80 de lei.

  • Pentru această funcție, RMSL,K=K/LRMS_{L,K} = K/L, deci condiția este K/L=20/80K/L = 20/80, adică L=4KL = 4K.
  • Din restricție: 10K⋅4K=12010\sqrt{K \cdot 4K} = 120, deci 20K=12020K = 120, K=6K = 6 ore de cuptor și L=24L = 24 de ore de muncă.
  • Costul minim: 20×24+80×6=480+480=96020 \times 24 + 80 \times 6 = 480 + 480 = 960 de lei.
  • Multiplicatorul este λ=w:WmgL=20:(0,5×120:24)=20:2,5=8\lambda = w : W_{mgL} = 20 : (0{,}5 \times 120 : 24) = 20 : 2{,}5 = 8 lei: costul marginal al unei pâini în plus.

Video

Utility Maximization Using the Lagrange Method

de Zach's Math Zone

Se încarcă de pe YouTube

Utility Maximization Using the Lagrange Method · de Zach's Math Zone · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul este în engleză (Lagrangian = funcția lui Lagrange, budget constraint = restricția bugetară). Urmărește cum se scriu cele trei condiții și cum se elimină λ, ca în exemplul studentului din Partea 3.

Constrained Optimization: The Lagrangian Method of Maximizing Consumer Utility

de Economics in Many Lessons

Se încarcă de pe YouTube

Constrained Optimization: The Lagrangian Method of Maximizing Consumer Utility · de Economics in Many Lessons · Deschide pe YouTube

Întrebare-ghid: Clipul este în engleză. Urmărește interpretarea economică a condiției MUx/Px = MUy/Py și compar-o cu legea a doua a lui Gossen.

Exemple grafice

Primul grafic arată problema studentului: linia bugetului și două curbe de indiferență.

0510152024681012Cafele pe săptămână (x)Croissante pe săptămână (y)buget: 5x + 3y = 60U = 60U = 90optim (6, 10)
Linia bugetului 5x + 3y = 60 este tangentă la curba de indiferență x × y = 60 în punctul (6, 10). Curba x × y = 90 dă o utilitate mai mare, dar nu atinge linia bugetului, deci nu este accesibilă.
Vezi datele ca tabel
Coșul optim al studentului
SerieCafele pe săptămână (x)Croissante pe săptămână (y)
buget: 5x + 3y = 60020
buget: 5x + 3y = 60120
U = 60320
U = 60415
U = 60512
U = 60610
U = 6087,5
U = 60106
U = 60125
U = 904,520
U = 90518
U = 90615
U = 90811,25
U = 90109
U = 90127,5
optim (6, 10)610

Încearcă să verifici un alt coș de pe linia bugetului, de exemplu 9 cafele și 5 croissante: costă 45+15=6045 + 15 = 60 de lei, dar utilitatea este doar 9×5=459 \times 5 = 45. Concluzie: dintre toate coșurile accesibile, cel optim este punctul de tangență.

Al doilea grafic arată problema brutăriei: izocuanta de 120 de pâini și două drepte de izocost.

048121681624324048Ore de muncă (L)Ore de cuptor (K)izocuanta Q = 120izocost 960 leiizocost 720 leioptim (24, 6)
Izocuanta K × L = 144 (120 de pâini) este tangentă la dreapta de izocost 20L + 80K = 960 în punctul (24, 6). Dreapta de 720 de lei este mai jos, dar nu atinge izocuanta: cu 720 de lei nu se pot obține 120 de pâini.
Vezi datele ca tabel
Combinația de factori cu cost minim
SerieOre de muncă (L)Ore de cuptor (K)
izocuanta Q = 1209,615
izocuanta Q = 1201212
izocuanta Q = 120169
izocuanta Q = 120188
izocuanta Q = 120246
izocuanta Q = 120324,5
izocuanta Q = 120364
izocuanta Q = 120483
izocost 960 lei012
izocost 960 lei480
izocost 720 lei09
izocost 720 lei360
optim (24, 6)246

Încearcă să calculezi costul combinației (12, 12), care dă tot 120 de pâini: 20×12+80×12=120020 \times 12 + 80 \times 12 = 1200 de lei, cu 240 de lei mai mult. Concluzie: cum ora de cuptor este de 4 ori mai scumpă, firma o înlocuiește cu muncă până când raportul productivităților marginale devine egal cu raportul prețurilor.

Aprofundare

De ce condiția lui Lagrange înseamnă tangență

Pe curba restricției g(x,y)=cg(x, y) = c te poți deplasa doar într-o direcție. Dacă, mergând în acea direcție, f ar crește, punctul nu ar fi un maxim. Deci la optim, deplasarea de-a lungul restricției nu schimbă f „la prima ordine”, adică direcția restricției este și direcția unei curbe de nivel a lui f. Două curbe care se ating fără să se taie au aceeași pantă: fx′/fy′=gx′/gy′f'_x / f'_y = g'_x / g'_y. Factorul de proporționalitate dintre gradienți este λ.

Condiția de ordinul al doilea: hessiana bordată

Ca la extremele libere, condițiile de ordinul întâi găsesc doar candidații. Pentru o restricție și două variabile se folosește hessiana bordată:

Hˉ=(0gx′gy′gx′Lxx′′Lxy′′gy′Lyx′′Lyy′′)\bar{H} = \begin{pmatrix} 0 & g'_x & g'_y \\ g'_x & \mathcal{L}''_{xx} & \mathcal{L}''_{xy} \\ g'_y & \mathcal{L}''_{yx} & \mathcal{L}''_{yy} \end{pmatrix}

Dacă det⁡Hˉ>0\det \bar{H} > 0, punctul este un maxim condiționat; dacă det⁡Hˉ<0\det \bar{H} < 0, un minim condiționat. Pentru student: gx′=5g'_x = 5, gy′=3g'_y = 3, Lxx′′=Lyy′′=0\mathcal{L}''_{xx} = \mathcal{L}''_{yy} = 0, Lxy′′=1\mathcal{L}''_{xy} = 1, iar determinantul este 2×5×3×1=30>02 \times 5 \times 3 \times 1 = 30 > 0: maxim.

Excepții și nuanțe

  • Soluțiile de colț: dacă un bun este foarte scump sau aproape inutil, optimul poate fi să nu-l cumperi deloc (x=0x = 0), iar condiția de tangență nu mai este îndeplinită. Pentru astfel de cazuri se folosesc condițiile Kuhn–Tucker, cu restricții de tip inegalitate.
  • Cu mai multe restricții, se introduce câte un multiplicator pentru fiecare: λ1,λ2,…\lambda_1, \lambda_2, \ldots
  • Hessiana testează doar extreme locale. Pentru funcții concave (cum este profitul brutăriei), maximul local este și global.

Un caz real: de la mecanică la economie

Joseph-Louis Lagrange a introdus multiplicatorii în „Mécanique analytique” (1788), pentru a studia mișcarea corpurilor legate prin fire și tije, adică tot o problemă cu restricții. Un secol mai târziu, economiști precum Vilfredo Pareto și apoi Paul Samuelson, în „Foundations of Economic Analysis” (1947), au scris teoria consumatorului și a firmei ca probleme de optimizare cu restricții. Interpretarea lui λ ca „utilitate marginală a banului” sau „cost marginal” vine din această tradiție.

Quiz

Verifică ce ai înțeles. Poți reîncerca oricând.

1. Ce condiții trebuie să îndeplinească un punct staționar al funcției f(x, y)?

Alege o singură variantă.

2. Într-un punct staționar, Δ₁ = f″xx = 2 și Δ₂ = det H = 5. Ce fel de punct este?

Alege o singură variantă.

3. Într-un punct staționar, determinantul hessienei este −4. Ce înseamnă?

Alege o singură variantă.

4. Profitul este Pr(x, y) = 32x + 46y − 2x² − 3y² − 2xy. Cât este x în punctul staționar?

Scrie un număr.

5. Care este condiția de optim a consumatorului care își maximizează utilitatea U(x, y) sub restricția bugetară?

Alege o singură variantă.

6. Un student are U = x · y, un buget de 80 de lei, Px = 4 lei și Py = 2 lei. Câte unități din x cumpără?

Scrie un număr.

7. La optimul consumatorului, multiplicatorul lui Lagrange este λ = 2. Ce înseamnă?

Alege o singură variantă.

8. O firmă cu Q = 10 · √(K · L) vrea 120 de bucăți. Salariul este w = 20 de lei pe oră, iar costul capitalului r = 80 de lei pe oră. Cât este costul minim?

Scrie un număr.

lei